Psihopaţii sunt mereu pe val în politică! În ciuda democraţiei, lumea îi votează, pentru că oamenii integri nu se implică!

Mecanismul e simplu: orice om integru care face politică poate fi atacat murdar de presa partizană. Fapt care îl face să renunţe.

Doar psihopaţii sunt capabili să suporte indiferenţi atacurile murdare, fără să le pună la suflet!

Psihopaţii înfruntă vorbe grele

Astfel, psihopaţii reuşesc acolo unde orice om normal eşuează! Lipsa sentimentelor, a moralei, a remuşcării pentru propriile fapte, oricât de grave, îi face pe aceştia mai rezistenţi la stres. Şi capabili să înfrunte articole din presă care conţin cuvinte grele, fără să le pună la suflet.

Emoţiile lor sunt aplatizate, şi sunt insensibili la durere. Le mai funcţionează doar centrul plăcerii. Declanşat de anumiţi stimuli ciudaţi, devianţi spre sado-masochism.

Adesea, psihopaţii chiar se simt bine când sunt atacaţi, deoarece sunt conflictuali. Iar conflictele le stimulează centrul plăcerii din creier! În plus, hrănesc nevoia narcisică prin care aceştia îşi doresc să fie mereu în centrul atenţiei.

De fapt, psihopaţii nu au o putere reală. Ei sunt doar o faţadă. Se hrănesc mai mult cu iluzia puterii. Sau cu funcţiile formale şi cu faptul că sunt în lumina reflectoarelor. Şi în centrul atenţiei. Indiferent dacă excesul de atenţie este focusat pe negativ.

Psihopaţii sunt doar faţada!

Între timp, adevărata putere o au cei din spatele lor, păpuşarii. Care fac jocurile, şi care nu ies niciodată la lumină. Ei doar manipulează actorii politici, pretinse personalităţi, corupte, coruptibile şi uşor de cumpărat sau şantajat.

Iar aceşti actori jalnici îşi joacă rolurile, ştiind că libertatea lor e în joc. Deoarece vulnerabilitatea lor i-a făcut compatibili cu funcţiile pe care vremelnic le ocupă. Şi pe care le pot pierde rapid, odată cu propria libertate, în momentul în care refuză să mai execute orbeşte ordinele păpuşarilor.

Stalin spunea că ideile sunt mai puternice decât armele. Şi că aşa cum nu le permitem inamicilor să aibă arme, le putem interzice şi ideile. Şi numai psihopaţii sunt dispuşi să accepte necondiţionat ideile altora, deoarece ale lor lipsesc cu desăvârşire. Iar dacă ele există, şantajul îi obligă să le reprime.

Psihopaţii se pot înlocui uşor!

Un actor compromis poate fi foarte repede înlocuit cu o altă marionetă. Cu oricare altul dintre indivizii coruptibili şi şantajabili. La nevoie, se schimbă şi brand-ul sub care acesta se prezintă, adică partidul.

Se poate trece, la nevoie, de la stânga la dreapta, sau de la dreapta la stânga, după necesităţi. Sau se pot albi partide grav compromise, prin schimbarea numelui, siglei, sediului sau echipei de marionete formate din psihopaţii despre care scriu.

Doar păpuşarul rămâne acelaşi. Şi savurează, din umbră, victoria sa asupra unui întreg popor, naiv, manipulat la greu, înşelat cu exact aceleaşi metode o dată la 4 ani. Popor mândru că măcar a fost la vot!

I s-a dat voie să voteze, şi a fost lăsat să-şi trăiască iluzia că a ales. Tocmai am scris pe cine puteau să aleagă. Şi mă hrănesc cu iluzia că lucrurile se vor schimba în ziua în care vom deschide ochii.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000