Introspecţia e singurul proces care te poate salva de suferinţă
Introspecţia este un proces interesant! Fără a accesa introspecţia, vei rămâne captiv în tipare disfuncţionale, blocaje mentale şi prejudecăţi!
Dar introspecţia e un concept abstract, dificil de definit. Explicaţiile teoretice nu o pot înlocui. E ceva care se trăieşte. Pare a fi un sentiment, o stare de bine.
O percepţie de tip revelaţie! Accesibilă doar celor care o caută deliberat. Şi care fac eforturi mentale conştiente în această direcţie!
Poate fi definită ca o privire spre interior. O concentrare a atenţiei tale spre propria persoană, propriile gânduri, stări, emoţii şi sentimente. Când o trăieşti cu adevărat, introspecţia îţi schimbă perspectivele asupra vieţii!
Realizezi, brusc, faptul că atenţia ta a fost atâta vreme deturnată! Orientată prioritar doar spre exterior. Eforturile tale erau, până acum, concentrate pe conjuncturi, situaţii, lucruri sau stări care nu îţi aparţineau!
Erai în stare de hipnoză! Captiv într-un Matrix social. Într-o alergătură disfuncţională, menită parcă să te ţină prizonier al scopurilor altora. Până la nivelul în care poţi să pierzi din vedere chiar viaţa ta!
Tu trăieşti pentru alţii?
Dacă ai ales să trăieşti pentru alţii, să te sacrifici inutil pentru ei, introspecţia te poate salva la timp. E bine să fii altruist, să te dedici ajutorării altora. Cu condiţia să mai ţii cont şi de tine.
Să te respecţi, să te menajezi, şi să nu fii dezavantajat în acest proces. Altfel, privind în interior, poţi constata că suferi! Şi că muncind doar pentru fericirea celor din jur, ai uitat de tine!
Iar introspecţia te ajută să îţi reaminteşti să ai grijă şi de propria persoană. Ba chiar să o pui pe primul plan! Dacă starea ta de fericire, împlinire sufletească, bunăstare materială lasă de dorit, e puţin probabil că vei reuşi să fii de folos altor persoane!
De fapt, îi iubim pe ceilalţi creştineşte, ca pe propria persoană! Iar dacă uităm să iubim, să respectăm, să menajăm propria persoană, şi nu o respectăm, e puţin probabil să fim capabili să oferim altora ceea ce nu ne oferim… nici măcar nouă!
Cu alte cuvinte, dacă nu mă respect, nu mă îngrijesc, nu mă iubesc, şi dacă sunt prea SEVER cu propria mea persoană, e destul de probabil că la fel voi fi şi cu cei din jurul meu! Chiar dacă pretind că vreau să îi ajut!
Doar introspecţia facilitează autocunoaşterea
Deşi ne place să credem că suntem experţi în a sfătui alte persoane, rareori suntem capabili să privim în propria curte! Observăm atent defectele altora, însă suntem literalmente orbi cu privire la faptele noastre!
Iar când greşim, intră în acţiune un mecanism de protecţie ciudat. O justificare aberantă a propriilor fapte! O minţire, de fapt o autominţire! Ceva gen: „Mi-am cumpărat o poşetă cu 700 de lei, jumătate din salariul meu lunar, însă e de marcă! Deci merită banii!”
Desigur că minciuna nu foloseşte altora, însă te face, pe moment, să te simţi confortabil! E un fel de drog, de îmbătare cu apă rece. Care te face iraţional!
Prin introspecţie, poţi descoperi minciuna, şi poţi accepta că ea îţi aparţine în totalitate! Mai mult, că rulezi astfel de minciuni, aparent nevinovate, în toate domeniile importante din viaţa ta! Eşti sclavul lor. De aceea suferi!
Introspecţia te ajută să-ţi poţi redobândi puterea interioară
Odată acceptat mecanismul de autominţire, şi înţelese consecinţele lui dezastruoase, te poţi elibera. Poţi deveni măcar sincer cu tine insuţi. E normal, şi natural, să minţi din politeţe alte persoane.
Adevărul spus direct îi poate răni grav! Diplomaţia e necesară! Însă când e vorba de tine, diplomaţia în exces e chiar toxică. Te va face să trăieşti într-o lume iluzorie, într-o realitate virtuală dorită, falsificată, nu în realitatea obiectivă!
Care te ţine captiv, te face să suferi, şi îţi distruge viaţa, relaţiile, şi viitorul! Însă ADEVĂRUL e singurul care te poate elibera. Îl poţi descoperi doar privind în interior.
Vei folosi introspecţia în acest scop, şi vei începe să fii sincer cu tine însuţi. Îţi vei recăpăta, în sfârşit, puterea ta interioară! Iar dacă ai dificultăţi în acest demers, sunt AICI ca să te ghidez (cic AICI)!
În momentul în care vei fi pregătit să treci la treabă! Ca să priveşti în interior, şi să accepţi că introspecţia poate deveni de acum înainte PROCESUL CEL MAI IMPORTANT din viaţa ta!!!





DA! Rezonez intrutotul cu tot ce ati expus. Este foarte interesant. Am trait asta, insa , in cazul meu nu s-a putut si nu as fi putut, si nici char astazi, de-ar fi posibil s-o luam de la capat, nu m-as gasi in solutia de evadare din constrangerea traita. Apreciez, va felicit si va doresc sa vindecati pe cat mai multi oameni aflati in astfel de dificultati. Pentru mine e deja mult prea tarziu pentru a prelua controlul asupta propriei vieti . Dar asta este doar problema mea. Timpul, acest dusman necrutator, nu ne va permite niciodata sa-l invingem! El va ramane BIRUITOR ! O seara placuta va doresc!
Timpul ar trebui sa ne fie prieten,pentru ca exista doar clipa de Acum .Daca in momentul Acesta nu vrei sa faci ceva pentru tine ,nu vei face nicicand.Pentru ca de fapt clipa de Acum este timpul . Niciodata nu e prea tarziu pentru a lua o de la capat ,indiferent de varsta sau situatie.