Psihopaţii sunt atraşi ca un magnet de putere. Au o nevoie patologică de a conduce, a controla şi a subjuga masele. Au o sete nestăvilită de dominare a altora. Combinată cu o lipsă de sensibilitate şi empatie.

Ei pot provoca durere altora, fără să fie afectaţi. Mai mult, îşi iau energia din torturarea victimelor lor! Cu cât umilesc mai mult alte persoane, cu atât beţia puterii îi ameţeşte mai mult. Iar odată ce devin sclavii ei, se rup complet de realitate.

Devin rigizi, izolaţi în turnul lor de fildeş, incapabili să mai perceapă corect realitatea obiectivă. Îşi creează ei o realitate a lor. Pe care o impun, forţat, şi altora. Sau cel puţin se zbat obsesiv să facă asta. Depinde dacă au acumulat suficientă putere ca să îi şi poată obliga pe cei din jur să li se supună total.

Psihopaţii sunt personalităţi dependente

Psihopaţii sunt de fapt oameni slabi, dar dependenţi de putere. Structura lor narcisistă le impune să strălucească. Au o nevoie incontrolabilă să fie lăudaţi, apreciaţi, aplaudaţi şi glorificaţi!

Fără suport din partea unor linguşitori, devin complet dezorientaţi. Iar agresivitatea lor se dezlănţuie la maximum. E un comportament compulsiv, incontrolabil. Care necesită acţiune fermă. Iar acţiunea înseamnă pentru ei să agreseze, să devalorizeze, să domine alte persoane!

Exact ca şi în cazul alcoolicului, care nu poate controla nevoia de a consuma alcool, psihopatul simte nevoia greu de stăpânit de a răni, şi a agresa fizic sau verbal subordonaţii, prietenii şi chiar propria familie!

Copiii sunt victimele lor frecvente, însă şi subordonaţii de la muncă pot fi şi ei pe primul plan. Fenomenul bine cunoscut de SUPUNERE în faţa AUTORITĂŢII transformă adesea angajaţii în victime depresive.

Care rămân blocate, speriate, temătoare, ezitante! Incapabile să se protejeze singure în faţa abuzurilor repetate ale unui şef cu tendinţe orientate spre psihopatie.

Psihopaţii sunt şi mincinoşi

Psihopaţii vor folosi minciuna frecvent. Oricând minciuna le este de folos. Chiar dacă adevărul este evident, vor mistifica şi vor cosmetiza totul în favoarea lor.

Nevoia lor de a minţi, de a juca teatru, de a crea măşti şi de a-şi crea aparenţe false este copleşitoare. Colecţionează titluri, diplome, funcţii, şi adesea abuzează de ele.

Sunt cunoscute cazuri de medici sau profesori universitari care lucrează concomitent în 3-4 instituţii diferite, totalizând uneori chiar peste 24 de ore lucrate (pe hârtie!) într-o singură zi!

Existenţa unor linguşitori care încurajează aceste comportamente duce la agravarea comportamentului disfuncţional.

Mania grandorii nu poate exista decât dacă este alimentată de o cohortă de „yes-man”-i. De indivizi care aprobă, teatral, orice acţiune, şi o aplaudă frenetic! Psihopatul este sensibil la nevoia de mărire şi la glorie.

Orice patalama, titlu, laudă sau apreciere publică a faptelor sau ideilor sale, chiar teatrală şi evident simulată, este asemenea unui drog pentru psihopat! Adevărul nu contează, atâta timp cât nu e de folos psihopatului! Iar minciuna evidentă este acceptată, dacă e favorabilă lui!

Psihopatul este insensibil

Aplatizarea emoţională îl face crud. Este incapabil să simtă durerea şi suferinţa altora! Sau dacă totuşi o simte, este STIMULAT de ea! Asemenea unui vampir, care suge sângele victimei sale, psihopatul preia energia psihică de la cei mai slabi decât el. Iar asta îl ţine în extaz!

Beţia puterii necesită resurse, iar UMILIREA şi RĂNIREA altora este principala lui cale de a se întări! De a se alimenta cu ILUZIA că este important!

Un om normal este empatic, şi suferă atunci când vede alte persoane care simt durere! Nu şi psihopaţii! Ei pot rămâne COMPLET INDIFERENŢI la ceea ce văd. Sau intră în extaz, şi se bucură de suferinţa altora!

Toţi avem tendinţe psihopate, dar le reprimăm!

Câţi dintre noi privim la TV ştiri despre accidente auto, dezastre sau cruzimi? Mecanismul psihopat din noi ne ajută să vedem că alţii o duc mai rău ca noi. Fapt care ne dă impresia de… putere!

Ceva de genul: Uite, nu îmi ajunge salariul, dar alţii locuiesc în corturi, se refugiază din zone de război, deci noi o ducem totuşi bine!

Văzând suferinţa lor, te simţi important! Iar dacă priveşti filme de groază, sau violente, este pentru a alimenta iluzia puterii din psihopatul tău interior!

Până şi galeria pe care o faci echipei de fotbal preferate indică o nevoie de putere ascunsă şi reprimată! Victoria echipei „TALE” este percepută ca o victorie a TA. Iar gloria LOR te face să simţi, pe moment, beţia puterii TALE!

În ciuda faptului că tu ai vizionat meciul aşezat comod, fără vreun efort sau pregătire prealabilă. Nu ai absolut nici un merit în victoria lor. Poţi totuşi să te bucuri de iluzia cu privire la victoria echipei „TALE”.

Să spui că „NOI am câştigat meciul!” Semn că nevoile tale de grandoare devin active. Deşi până acum erau reprimate undeva în subconştientul tău.

Psihopaţii au rolul lor

Psihopaţii există, şi au roluri bine determinate. Cum ar fi rolul de lider. Ei vor pune mâna pe putere în ORICE SISTEM. Fie acesta stalinist, fie nazist, socialist, capitalist sau democratic!

Psihopaţii sunt în frunte peste tot. Adesea, cei pe care îi vedem la televizor sunt doar actorii, marionetele altor psihopaţi care trag sforile din umbră. Ei nu au principii, însă se integrează perfect într-un sistem de conducere autoritar. Bazat pe structuri de putere de tip piramidal.

Eşti situat undeva la un anumit nivel în piramidă! Interacţionezi doar cu cel de deasupra ta, de la care primeşti ordine, şi cu cei de sub tine, cărora le dai ordine. Fără să ai vreo idee despre sistem, amploarea lui şi ideile care îl animă.

Psihopatul poate juca uşor rolul de roată dinţată. Un fel de curea de transmisie, care primeşte de deasupra, şi retransmite mai jos mişcarea, în mod identic. Omul-maşină, tot mai dezumanizat, care primeşte şi dă mai departe.

Astfel, un singur grup, situat în vârful piramidei, poate controla uşor mase uriaşe de indivizi. Care altfel ar fi cuprinse de haos.

Psihopaţii joacă rolul de liant al maselor, de facilitare a controlului asupra lor, de element structural dintr-un sistem. Fără să fie capabili să intervină în vreun fel, să schimbe sau măcar să gândească raţional despre structura lui!

Psihopaţii adoră structurile rigide

Rigiditatea este un simptom important al psihopatului. El adoră stabilitatea, poziţia lui de putere şi structura impenetrabilă din care face parte. Nivelul lui de fidelitate ajunge la paroxism.

Fanatismul îl va face disonant, până la nivelul în care va justifica „raţional” orice abuz, orice oroare a sistemului în care s-a înregimentat! Crede cu tărie în sistem, şi refuză să mai observe şi realitatea! Trăieşte în realitatea sistemului, şi a lui personală. Neagă obsesiv orice altceva.

Structurile politice, militare sau religioase sunt bazate pe comunităţi de psihopaţi antrenaţi special să devină supuşi, complet obedienţi. Frica lor şi atitudinea duplicitară îi transformă în uneltele perfecte.

Sunt prea limitaţi intelectual ca să aibă idei, prea fricoşi şi ezitanţi ca să aibă iniţiative, şi prea dependenţi (ca structură de personalitate) ca să gândească singuri.

Iar capacitatea lor de apărare prin autominţire este dusă la extrem. Vor accepta abuzuri nelimitate, şi se vor autoamăgi la infinit, raţionalizând şi justificând prin propriile minciuni orice ordin aberant sau abuziv venit de mai sus! Procedând exact la fel cu subordonaţii!

Numărul psihopaţilor se autoreglează în societate?

Numărul psihopaţilor oscilează în funcţie de mediu. În vremuri de criză, psihopaţii care îşi reprimau psihopatia şi o ascundeau sub masca socială, sunt pe val!

La fel cum creşte numărul alcoolicilor sau fumătorilor, sau a jucătorilor de jocuri de noroc, la fel de rapid ia amploare şi gaşca psihopaţilor!

Îi vedem peste tot în instituţiile de stat, în poziţii de conducere. Agresând oameni nevinovaţi din subordine, şi abuzând de funcţia lor. Fără să se gândească nici o clipă la consecinţele faptelor lor.

Structura lor disfuncţională le permite să fure, să falsifice, să agreseze sau să mintă fără să realizeze, pe moment, ce fac ei de fapt. Nici alcoolicii, fumătorii sau narcomanii nu sunt CONŞTIENŢI cu adevărat de riscuri, deşi CUNOSC bine teoria despre ele!

La fel se întâmplă şi cu dependenţii de putere psihopaţi! Sunt complet orbiţi, deşi văd bine!

De câţi psihopaţi este nevoie în sistem?

De regulă, numărul psihopaţilor este redus în societăţile sănătoase. Ei nu depăşesc 2-3%. Sau chiar mai puţin. Dar în momentele de criză, se declanşează o creştere necontrolată a numărului lor.

Pare un lucru negativ, însă dacă privim cu ochiul istoricului sau al antropologului, este semnul evident că societatea are nevoie de o restructurare radicală.

Poate de o criză majoră, de un război civil, de o revoluţie radicală şi de o schimbare totală de sistem. Nicidecum de o cosmetizare ezitantă, ci o modificare autentică, RADICALĂ şi RAPIDĂ.

În caz contrar, nivelul de psihopatie al populaţiei creşte exponenţial, revoltele sunt la ordinea zilei, şi sistemul intră în colaps. Economia se prăbuşeşte, şi reorganizarea rapidă se impune de la sine.

Acunderea gunoiului sub covor nu mai funcţionează! Creşterea necontrolată a numărului de psihopaţi este cancerul societăţii, şi semnalul clar că am luat-o pe arătură!

Ce facem în situaţia aceasta?

Cei care refuză să intre în rolul de psihopat, să-şi abandoneze complet controlul, intrând total în slujba unor agresori, şi să se aplatizeze emoţional, sunt candidaţi la rolul de victimă.

Într-un război, clasic sau psihologic, ai adesea de ales între statutul de agresor psihopat şi cel de victimă inocentă. Cazul ideal ar fi să refuzi ambele roluri, indiferent de presiunile la care eşti supus.

Dar asta necesită ceva antrenament. Chiar un efort sistematic de a atinge un alt nivel de DEZVOLTARE PERSONALĂ. De a gestiona corespunzător emoţiile prea puternice. Şi a dobândi un nivel superior de autocontrol emoţional.

Vei fi capabil să rezişti la agresiuni, fără să te victimizezi. Dar mai ales fără să devii agresor la rândul tău (în familie, de exemplu), doar pentru că eşti şi tu agresat la locul de muncă.

Cum trecem la acţiune?

Dacă eziţi, şi nu treci chiar acum la ACŢIUNE CONCRETĂ, e chestie de timp până vei eşua într-una din cele două tabere: A agresorilor psihopaţi sau a victimelor lipsite de apărare.

Însă dacă vrei să treci la fapte, începi o pregătire temeinică. Studiezi, te documentezi, sau alegi să parcurgi în mod practic un proces AUTENTIC de DEZVOLTARE PERSONALĂ.

Alături de un GHID COMPETENT (click AICI) care în unele cazuri te poate ajuta să îţi dezvolţi unele abilităţi sociale. Pe care le ai deja în stare latentă, cum ar fi ASERTIVITATEA, rezilienţa, eficienţa, autocontrolul, curajul, proactivitatea şi creativitatea.

Iar dacă îţi lipseşte curajul, şi accepţi fatalitatea destinului tău după tiparul mioritic, poţi să joci totuşi un rol important în procesul de trezire al cât mai multor persoane prin simpla DISTRIBUIRE pe reţelele de socializare a acestui material.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000