Ancorarea în trecut e un blocaj mental
Ancorarea în trecut este un tipar de gândire păgubos. Unele traume au lăsat urme adânci, și te pot ține captiv în durerea de care nu ai reușit să te detașezi. Mai mult, îți reamintești des aceste traume. Apoi petreci mult timp gândindu-te la ele!
Este ca și cum conduci o mașină fără să privești prin parbriz înainte! Ci te uiți doar în oglinda retrovizoare! Lăsându-te ghidat de PRESUPUNEREA că drumul pe care vei merge va fi IDENTIC cu drumul pe care deja l-ai parcurs!
Ancorarea în trecut nu-ți folosește!
Trecutul nu mai există! Indiferent câte traume conține, și câtă durere sufletească ai înmagazinat, faptul că ALEGI să rămâi blocat acolo va adânci și mai mult durerea.
Uneori, mergi la psiholog, și începi să povestești, pierzându-te în detalii. Apoi constați că deși ai povestit despre povara trecutului, aceasta nu s-a diminuat deloc. Ba dimpotrivă, durerea a rămas acolo! Acum parcă mai vie, mai apropiată! Ai actualizat-o, în loc să o eliberezi!
Ancorarea în trecut e o fugă de realitate!
De fapt, omul e singura fință care poate să sufere de sute și mii de ori pentru o traumă care s-a întâmplat o singură dată! Povestind, evocând, și reamintind mereu traumele trecutului, tu de fapt ALEGI să fugi de PREZENT. De realitatea de ACUM. Cu care refuzi să te confrunți.
Însă fuga de realitate sau refugiul în trecut nu schimbă deloc datele problemei. Mintea subconștientă nu este capabilă SĂ FACĂ DIFERENȚA între REALITATE și un FILM în care tu evoci în mod repetat trecutul!
Află cum ancorarea în trecut devine reală!
Dacă te gândești la o lămâie, o vizualizezi, îți AMINTEȘTI gustul sucului de lămâie, începi să salivezi AUTOMAT. Centrul de comandă din creierul tău emoțional nu este capabil să facă diferența dintre o lămâie reală și una imaginată!
Gândul tău rațional se transformă într-o IMAGINE! Pe baza căruia creierul emoțional generează stări, sentimente și emoții. Iar incapacitatea acestuia de a deosebi IMAGINEA de REALITATEA OBIECTIVĂ duce adesea la confuzii!
Vei RETRĂI STĂRILE din trecut, vei reîncărca emoțiile dureroase, și vei suferi iar și iar. Până la momentul în care vei spune STOP suferinței. Refuzând categoric să te mai întorci în trecut. Alegând realitatea obiectivă din prezent. De AICI și ACUM.
Cum poți renunța la ancorarea în trecut?
Uneori destul de greu. Timpul tinde să atenueze traumele trecutului, dar numai dacă TU ALEGI să nu te întorci acolo prea des! Altfel, le reîncarci, le reîmprospătezi mereu, și UITAREA eliberatoare nu mai apare!
Capacitatea ta de a te concentra pe PREZENT, pe AICI și ACUM, de A AMPLIFICA doar lucrurile cu adevărat importante pentru tine îți va fi utilă. În paralel cu abilitatea de A IGNORA lucrurile care nu mai au acum nici o importanță. Deși cândva poate ți-au marcat trecutul.
Aceste ABILITĂȚI simple de viață se învață, se antrenează și se dezvoltă. La fel ca oricare altă competență! Cu asta mă ocup, ca psiholog, trainer și life coach (antrenor pentru viață). Detalii îți mai pot da numai dacă LE CERI, cu un clic AICI.
0
0
0
0
Uitarea nu cred ca rezolva problema. E ca atunci când e mizerie în camera și bagi gunoiul sub preș sa nu îl mai vezi. Chiar dacă nu îl mai vezi sau nu îți aduci aminte de el, el e tot acolo și te poate afecta. Uitarea nu rezolva problema de la sursa din punctul meu de vedere.
N am remarcat ca articolul făcea referire la Uitare.. Dimpotrivă cred ca simplu fapt ca trebuie sa ne înfruntam temerile și trecând mai departe ne face învingători. Fricile le creem noi iar trecutul revine fiindca ii permitem sa ne invadeze prezentul. Da, amintirile revin, dar tocmai pentru ca ne a rănit trebuie sa găsim în noi înșine tăria sa i,, tragem preșul de subt picioare,,.