Partea practică e baza. Teoria doar îţi arată drumul de urmat, ca o hartă. Iar harta e utilă pentru a te orienta. Însă simplul fapt că o priveşti nu te va duce niciodată la destinaţie!

Desigur că dorinţa ta de a pleca la drum necesită o consultare prealabilă a hărţii. Iar aceasta te va ajuta mult în orientare. Însă faptul că ai consultat harta nu înseamnă că vei şi ajunge la destinaţie, dacă tu amâni mereu să ÎNCEPI călătoria!

Învăţăm doar teorie

Sistemul de învăţământ românesc e focusat pe tehnic. Pe teorie. Pe tentativa inutilă de a explica elevului ce are de făcut. De a descrie drumul cu lux de amănunte şi detalii inutile, fără a-i permite să îl şi parcurgă.

De unde şi incapacitatea acestuia de a trece de la teorie la practică. Elevul se va mulţumi să memoreze cât mai fidel termenii, pentru a nu greşi la reproducerea lor mecanică.

Exact la fel cum la şcoala de şoferi ţi se cere cunoaşterea detaliată a multor prevederi legislative alambicate, care ţi-ar putea fi de vreun folos la manevrarea volanului.

Deşi realitatea arată că nici 1% din şoferi nu cunosc nici măcar o zecime din legile respective! Totuşi ei totuşi conduc corespunzător.

Teoreticieni fără bază practică

Ieşim din şcoală cu acest handicap social. Suntem rupţi de realitate, şi dresaţi să devenim teoreticieni neajutoraţi. Iar dacă primim vreodată un job, devenim automat ucenicii unor practicieni care habar nu au de teorie, dar au experienţă în muncă, şi mai ales de viaţă!

În plus, când eşti conştient de incapacitatea ta, de incompetenţa dobândită în urma şcolarizării inutile, devii şi mai obedient, mai supus, mai deprimat, şi incapabil să mai gândeşti singur. Sistemul te-a învins! Şi te-a acaparat! Mai are un om la dispoziţie!

Suprasolicitarea şi efectele ei

Capacitatea ta de a asimila informaţie este redusă la minimum. Ai făcut eforturi inumane de a memora termeni tehnici, şi ai dobândit o scârbă faţă de acest efort.

Unii absolvenţi ai şcolii refuză să mai citească vreodată ceva. Şi chiar au oroare şi lipsă de răbdare pentru lectură. Suprasaturarea forţată se răzbună urât!

Acum, cei care nu mai pot citi devin, treptat, viitorii analfabeţi funcţionali. Într- societate bazată pe informaţie care creşte continuu, în care formarea continuă este obligatorie, a te opri din studiu sau a fi incapabil să te formezi din mers e echivalent cu plafonarea.

Legătura dintre teorie şi practică

Asimilarea informaţiei teoretice se poate face doar corelat cu aplicarea ei în practică. Orice lectură e inutilă şi va fi repede uitată dacă aplicarea rapidă în practică a cunoştinţelor dobândite este întârziată sau amânată!

Simbioza, adică lipirea teoriei la o activitate practică este cea care va determina fixarea cunoştinţelor în memorie. Şi le va transforma în comportamente.

Sau în experienţe de viaţă! Odată dobândite, acestea sunt ca mersul pe bicicleta. Se transformă în conexiuni neuronale relativ stabile!

Vreau hârtii sau competenţă practică?

Moda patalamalelor este la putere. În lipsa unor competenţe reale, multă lume se străduieşte să colecţioneze măcar dovezi sociale ale unor pretinse competenţe.

Ne cursăm la greu, cu scopul unic de a primi confirmări exterioare ale propriei noastre competenţe. Şi prea puţin ne preocupă dobândirea unor capacităţi reale, şi a unor abilităţi aplicabile în practică!

Ne concentrăm pe obţinerea unor drepturi teoretice de a profesa, mizând că odată ce profesăm, vom învăţa, probabil, să punem în practică nişte cunoştinţe pe care doar le bănuim.

De unde şi dezastrul actual, şi lipsa de competenţe practice a tinerilor care îşi termină studiile.

Dezvoltarea abilităţii practice

Educaţia bazată pe dezvoltarea inteligenţei emoţionale este una din metodele prin care putem alege să renunţăm la tiparele învechite şi disfuncţionale în care am rămas captivi.

Rulăm, pe pilot automat nişte comportamente depăşite, pe care le considerăm a fi, în mod eronat, norme sociale. Şi astfel perpetuăm disfuncţionalitatea.

Însă lucrurile se schimbă, şi cei care doresc să descopere cum stau lucrurile aleg să se ancoreze mai solid în realitatea obiectivă. Chiar dacă redobândirea puterii lor interioare necesită uneori un ANTRENOR.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000