Nevoia de aprobare este omniprezentă. Este o emoție primară, exprimând nevoia ta de siguranță emoțională. Preferi adesea să greșești cu aprobarea altora, decât să faci lucrurile bine și să fii criticat!

Simți mereu nevoia de a face lucrurile impecabil. Adică pe placul celorlalți! Teama de a nu greși, de a nu te face de râs, te determină să eviți acțiunea. Să amâni lucrurile care contează!

Nevoia de aprobare te face dependent de alții

Iar când depinzi de părerile lor, calitățile tale nu mai contează. Ajungi să reprimi, să ascunzi sau să blochezi cea mai creativă sau productivă parte a ta! Teama ta că vei fi criticat, ironizat sau dezaprobat poate bloca visele, ideile și scopurile importante din viața ta!

Astfel că există riscul să renunți la autenticitate! Pe care o poți ușor înlocui cu o mască socială. Menită să ascundă propria ta față! Sentimentul că e mai confortabil să te prefaci te face actor. Un actor cu dublă normă, și fără zile libere! Caz în care vei consuma multă, nepermis de multă energie.

Poți ajunge să încetezi să mai trăiești viața ta. Ci pe a actorului al cărui rol crezi că te-ar proteja de gura lumii.

Nevoia de aprobare e o anxietate

Adică o temere nejustificată. Fără obiect, sau cu un obiect iluzoriu! Impresia ta că ceilalți te pot judeca este ea însăși o iluzie! O faptă a ta va fi uitată cel mai adesea în câteva minute. Oamenii sunt mult prea aglomerați ca să țină minte mărunțișurile.

Doar dacă îi rănești serios, vor memora fapta ta. În rest, vor uita complet de tine. Deoarece mintea lor este supusă unui șuvoi necontenit de informații. Așa că grija ta excesivă de a nu greși, a nu incomoda sau a nu comite greșeli este adesea exagerată. Puțini oameni vor urmări cu atenție ce faci tu. Iar dacă o vor face, va fi ceva pe termen scurt. Chiar nu merită să-ți faci griji!

Nevoia de aprobare te face prizonier

În propria iluzie! Ai impresia că dacă alții te critică, ești mai puțin valoros! Rareori ești atent la calitatea celui care te critică. Mă refer la competența reală a celui care se găsește disponibil să-și dea cu părerea asupra activității tale.

La o analiză atentă, vei vedea că mulți vorbesc ca să nu tacă. Sau din nevoia de a se auto-valoriza. Fără să aibă vreo competență în evaluarea muncii tale. Așa că a încerca să mulțumești pe toată lumea este tipar mental disfuncțional!

Întotdeauna se vor găsi cârcotași incompetenți dispuși să te devalorizeze! Pentru a se simți ei valorizați! Dacă alegi să ții cont de părerile lor subiective, te vei bloca. Vei deveni captiv, dependent de ei! Renunțând la autonomia ta personală!

Cum ies din iluzie?

Aleg să observ atent realitatea. Să mă confrunt direct cu ea. În special cu temerile proprii. Precum și cu eșecurile încă nedigerate din trecut. Doar așa voi descoperi că temerile mele nu au suport real. Că armonia în viață este folosirea creativității proprii. Nicidecum nu mulțumirea cârcotașilor lipsiți de competențe reale.

Însă PROCESUL care te eliberează este unul lent, meticulos. Treptat, vei vedea lumea prin alți ochi! Părerile subiective ale altora vor înceta să-ți mai provoce teamă! Astfel că vei începe să trăiești viața ta.

Te pot ghida pe acest drum dacă ai curajul să spargi gheața, cu un clic AICI.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000