Nevoie de psihoterapie au doar cei bolnavi psihic? Rulăm această CREDINȚĂ disfuncțională. Deși știm bine că medicul psihiatru, nu psihoterapeutul, tratează boli mintale!

Psihoterapeutul lucrează de regulă cu oamenii sănătoși. Care trec, pentru moment, prin situații dificile. Oameni pe care îi ajută să își restabilească singuri echilibrul!

Echilibru care odată regăsit, ajută la menținerea unei stări de igienă mentală!

Oare cine conștientizează că are nevoie de psihoterapie?

Cine vrea să facă psihoterapie? Și să mai dea și bani pentru ea? Noi nu avem nevoie de psihoterapie! Noi avem nevoie de cu totul altceva!

Avem nevoie să ne regăsim ÎNCREDEREA în forțele proprii. Să redescoperim cum să privim lucrurile mai clar! Avem foarte mare nevoie de auto-cunoaștere.

De a înțelege cum funcționează mintea noastră! De a identifica și clarifica unele obiective. Și unele scopuri importante pentru noi.

Avem nevoie ca de aer de momentele de ILUMINARE. De sclipiri, de revelații, de a ne reaminti cine suntem și care este menirea vieții noastre!

De ce refuzăm ceva de care avem de fapt atâta nevoie?

Avem nevoie de REZULTATE practice. Însă ne temem de PROCESUL TERAPEUTIC ca de dracu. De fapt, NE TEMEM cel mai mult de GURA LUMII.

De ce vor zice alții dacă vor afla că facem psihoterapie? Nu toți știu diferența dintre medicul psihiatru și psihoterapeut.

Nici nu fac DIFERENȚA clară dintre probleme existențiale, personale, sufletești, și bolile psihice grave! Ne vor băga în aceeași oală, ne vor judeca, sau poate vor râde de noi!

Venim dintr-un sistem AUTORITAR, în care PRESIUNEA GRUPULUI SOCIAL era folosită pentru a ne transforma în oi ascultătoare.

Iar sechelele sistemului sunt vizibile inclusiv la copiii născuți în noul sistem. Frica de a nu fi criticat, ironizat, izolat de grupul social este încă vie. Indiferent cât de disfuncțional și nepotrivit este acest grup raportat la aspirațiile tale!

De ce mă tem să mă uit în oglindă?

Însă experții rareori sunt capabili să ne comunice clar ce ne pot oferi. Au făcut școli, au asimilat un LIMBAJ ACADEMIC, și ne sperie de moarte cu termenii lor științifici.

Din care nu înțelegem mare lucru. Sau, mai rău înțelegem parțial, și REINTERPRETĂM, catastrofăm, și ne speriem. Dacă am vreo boală gravă “la mansardă”? Oare nu e mai bine să nu știu asta?

Că dacă o am, și nu știu nimic, pot să mă simt bine. Dar dacă îmi pune diagnosticul un specialist? Atunci sunt gata, nu mai am nici o șansă!

Așa că mai bine să nu știu nimic, sau să mă prefac că nu mă văd! Deși în sinea mea, știu că am mici dezechilibre, momente critice, temeri.

Pe care le confund cu ușurință, în momentele mele de pesimism, cu diverse diagnostice nasoale despre care am citit vag pe internet…

Dar psihoterapeuții ce fac?

Ei stau adesea degeaba în cabinetele lor goale, prin care suflă vântul. Așteaptă clienții, pe care îi numesc, impropriu, pacienți. Medicalizând inutil și contraproductiv profesia lor.

Astfel că devin incapabili SĂ COMUNICE potențialilor clienți cine sunt și ce fac în cadrul PROCESULUI TERAPEUTIC în care s-au specializat.

Esențială ar fi de fapt abilitatea lor de a explica modul în care folosesc CUVÂNTUL în loc de medicamente.

Iar dacă această abilitate le lipsește, este pentru că încă nu s-au specializat suficient în arta folosirii CUVÂNTULUI ca element vindecător!

Tot ce ar avea de făcut experții ar putea fi o regândire a modului în care ei comunică, explică pe înțelesul tuturor, și regândesc modul de abordare al prezentării proprii.

Cum descoperi dacă ai nevoie de psihoterapie?

Destul de simplu. Îți permiți câteva secunde, în care să te gândești CUM TE SIMȚI TU în momentul de față. Ce stare de moment, ce dispoziție ai?

Apoi, alegi o notă. O cifră între 1 și 10, ca la școală. Îți dai singur nota pe care crezi că o merită acum starea ta! În funcție de nota pe care ți-ai dat-o, poți decide dacă aceasta e suficientă. Sau dacă îți dorești mai mult.

Iar dacă vrei SĂ CREȘTI, să te simți mai bine, să lucrezi puțin la starea ta de bine, la buna dispoziție, la CALITATEA vieții tale, poți decide să faci ceva nou.

Să lucrezi pe interior, ca să crești buna dispoziție. Să îmbunătățești starea ta. Și percepția ta despre propria ta persoană. E un cadou pe care ți-l poți oferi, atunci când consideri că îl meriți!

Dacă simt că s-ar putea să am nevoie de psihoterapie cum trebuie să încep?

Dacă simți că MERIȚI și că VREI mai mult de la viață, poți decide să treci la ACȚIUNE. Să ALEGI, conștient, să intri într-un PROCES AUTENTIC de DEZVOLTARE PERSONALĂ.

Să începi să crești nivelul tău de INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ. Și aici nu e vorba de hârtii, de diagnostice, de termeni științifici teoretici, sau de a face o facultate de psihologie.

Și e vorba de a discuta. De a comunica simplu, într-un DIALOG de la om la om. Alături de persoana pe care TU O ALEGI ca ghid spiritual. Sau catalizator. Sau facilitator al propriei tale stări de bine!

Pe mine mă poți găsi ușor pentru o discuție GRATUITĂ, online sau la telefon, când vine momentul potrivit pentru aceasta (O ceri cu un simplu clic AICI)

Nu va fi nevoie să faci nimic special. Nici să spui ceva anume. Nicidecum să vorbești despre traumele tale din copilărie!

A căror uitare e benefică! Și a căror reamintire e dureroasă și inutilă. Poți să îți permiți doar să lași dialogul să curgă de la sine.

Să se desfășoare la timpul PREZENT, și să se orienteze spre un VIITOR atent planificat. Vei rămâne uimit de magia rezultată!