Perfecționismul e specific oamenilor ambițioși. La prima vedere pare a fi o calitate. Profesional vorbind, e util. Dar în viața personală tendința e clară. Va epuiza, mai devreme sau mai târziu, organismul.

Metaforic, perfecționistul e ca un șofer care conduce prea repede, prea dur, și prea agresiv. Are în vedere scopurile, target-urile, termenele impuse de alții, și prea puțin grija față de mașina sa. Cu alte cuvinte, tendința de a sacrifica mașina, de a risca, de a face excese, este omniprezentă.

Perfecționismul e un exces

Doar că este excesul cel mai apreciat de anturaj! Dacă excesul de alcool, tutun sau substanțe va fi dezaprobat de societate, perfecționismul va fi apreciat. În special de către cei care pot să profite de el. Cum ar fi rudele, amicii, colegii de muncă sau angajatorii.

Pentru ei, perfecționismul ALTORA e o sursă de PROFIT. Unii profită financiar, alții emoțional sau material. Perfecționismul te face vulnerabil la suprasolicitările celor din jur. Inclusiv a vampirilor energetici.

De unde vine perfecționismul?

Perfecționismul are la bază o stimă de sine redusă. Care cere un mecanism de compensare. Adică un mod de viață menit să repare, măcar în aparență, ceea ce noi percepem ca fiind necorespunzător la propria persoană.

Dacă am o frustrare, o nemulțumire majoră, voi căuta continuu să o compensez. Să repar ceea ce mie MI SE PARE  a fi o vulnerabilitate personală.

Dacă în copilărie părinții nu m-au apreciat, pot dezvolta o dorință puternică de a le demonstra CU ORICE PREȚ că sunt mai capabil decât cred ei. Iar această dorință de a demonstra mă poate împinge să depășesc limitele. Să ajung cu ușurință la excese.

Unde duce perfecționismul?

Mai devreme sau mai târziu, tiparul perfecționist va duce la epuizare. La consumarea resurselor de energie ale organismului. Obișnuit fiind să dea totul, la maximum, perfecționistul uită adesea să se oprească.

Trage cât poate, și tinde să consume toată energia de care dispune. Astfel că rezervele sale tind spre zero. Iar o mașină cu rezervorul aproape gol, dar cu motorul suprasolicitat, va rămâne repede fără benzină. Incapabilă să-și facă datoria!

Excesul de viteză și de forță poate duce exact în extrema opusă, adică la stagnare!

Perfecționismul e moneda cu două fețe

Partea practică, eficiența și capacitatea de muncă a perfecționistului sunt fața bine văzută a monedei. Pe care anturajul, și societatea în general le încurajează.

Consumul excesiv de energie, epuizarea sau uzura prematură a organismului reprezintă fața nevăzută și nedorită a monedei. Ne privește doar pe noi, și trece inițial neobservată din exterior.

Rareori perfecționistul are timp pentru auto-observare! Sunt vizibile doar EFECTELE în timp! Iar principalul efect este depresia. Denumită boala secolului XXI.

Însă depresia este mai degrabă un simptom, un mesaj subconștient menit să ne avertizeze subtil (la început) să ne schimbăm tiparul, obiceiurile și modul de funcționare.

Depresia e șarpele ascuns în iarbă

Deși are unele simptome discrete, avem tendința de a lua măsuri complet nepotrivite. De a ne ascunde de simptome, și de a ne adânci și mai mult în EXCESE.

Astfel, comportamentul perfecționist se auto-alimentează. Cu cât consumul de energie mentală este mai ridicat, cu atât SCADE mai mult competența noastră de a simți semnalele de alarmă ale depresiei!

Astfel că, metaforic vorbind, un motor supra-turat, supraîncălzit, va fi ambalat și mai tare, pentru a conduce mai repede și a ventila mai puternic motorul! Efectul este evident!

Perfecționismul poate fi ameliorat!

Fiind o trăsătură puternic ancorată în personalitatea perfecționistului, schimbarea sa bruscă este imposibilă. Însă odată conștientizată problema, se poate lucra la ameliorarea ei treptată.

Se pot face pauze, planificate riguros în prealabil. La fel, prin antrenament autogen, putem învăța să gestionăm stresul, și să ne relaxăm profund de câte ori simțim nevoia.

Iar prin planificarea timpului, a agendei zilnice, se evită risipa de timp și se crește eficiența muncii. Astfel că senzația de grabă, de presiune a timpului, poate fi înlocuită cu organizarea eficientă.

Procesul de ameliorare a comportamentului perfecționist este lung, treptat și meticulos. Îl putem parcurge împreună (clic AICI), și în doar 24 de ore*(câte cel mult 1-2 ore pe săptămână*) poți deveni altă persoană. Mai calmă, mai relaxată, mai eficientă în organizarea timpului și în muncă.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000