Neajutorarea învățată
Neajutorarea învățată este dușmanul nostru. Regimurile autoritare își asigură supraviețuirea prin dresaj. Se impun prin frică. Și te determină să te supui. Odată captivat de frică, rulezi automat acel tipar.
Este un dresaj social care te împiedică să mai funcționezi normal. Degeaba știi bine ce ai de făcut. Frica de a nu greși, de a nu supăra, te limitează. Ideea că vei fi văzut, judecat, ironizat sau pedepsit este puternic implementată în mintea ta. Și suficientă pentru a te opri de la orice tip de acțiune. Oricât de competent ești tu, vei fi oprit artificial. De propriul tău creier.
Ai mereu idei noi. Și idei foarte bune. Perfect aplicabile în practică. Pe care nu ai curajul să le folosești. Frica ta subconștientă există. Și lucrează. Dormi liniștit, frica ta acționează și lucrează mereu. Dar nu pentru tine. Chiar și când tu dormi! Și are grijă să nu te trezești. Niciodată!
Uneori, ideile, proiectele și visele tale se zbat să iasă la suprafață. Nu le vei lăsa. Te temi. Iar zbaterea lor îți provoacă suferință. Ești conștient că știi, că poți, că ești capabil. Însă teama de urmări, de eventuale consecințe, de diverse catastrofe imaginare te ține pe loc.
Ai fost dresat să pui răul în față. Să faci scenarii absurde. Să îți imaginezi tot ce e mai rău. Și asta e deja suficient să te imobilizeze. Să te facă incapabil să mai faci vreo mișcare.
Neajutorarea învățată
Mintea ta subconștientă rulează filme. Vede catastrofele imaginate de mintea ta rațională. Însă nu are puterea să facă deosebirea dintre ele și realitate. Catastrofele și evenimentele negative PRESUPUSE rulează acolo în mod real.
Credințele tale disfuncționale imaginare există. Sunt reale. Și generează hormoni de stres reali. Produși de tine în mod real. Care afectează corpul tău în mod real! Și dau reacții fiziologice reale. Deși la bază au catastrofe imaginare. Sau presupuneri negativiste imaginare!
Vei rula deci filme imaginare, care au efecte reale, și tu vei suferi în mod real. Din cauză că te temi să recunoști realitatea. Și preferi să fugi de ea. Ascunzându-te în lumea ta imaginară.
Te felicit! Ai devenit marioneta ideală! Pentru guverne. Pentru multinaționale. Pentru angajatori. Pentru abuzatori. Pentru familie. Pentru prieteni. Pentru colegi. Vei executa tot ce ți se spune. Mânat de frica de a nu greși. De a nu contrazice. De a nu te face de râs în fața lor.
Ai fost bine dresat, și acum ești util. Te vor folosi atât cât vor dori. Și cum vor dori. Pentru că tu refuzi să accepți această realitate. De care vei fugi temporar. Ascunzându-te sub diverse pretexte, și în diverse vicii. Nu ai curaj să te confrunți cu ea. Nici să faci vreo schimbare majoră. Să te eliberezi de neajutorarea învăţată? Nici vorbă. Încă îți e frică.
Bravo lor! Te-au dresat bine. Deși orice dresaj e un comportament învățat, care se poate dezvăța. Însă atâta vreme cât tu refuzi să accepți că rulezi dresajul altora, sub formă de credințe proprii disfuncționale, nu ai nici o șansă.
Aș putea fi șansa ta. Însă mă îndoiesc, la modul cel mai serios, că vei fi capabil să citești tot acest articol. O fac doar 14 % din cei care îl deschid! Doar 14% mai au o șansă. Restul sunt captivi pe viață în dresajul primit. Și vor refuza să mai învețe și altceva. Să accepte că există fericire, bunăstare sau autonomie personală. Se vor mulțumi cu un statut de dependent de sistem, de exterior, de alte persoane.
Dar tu? Tu, dintre cei doar 14% care au citit tot articolul, ai înțeles ceva despre neajutorarea învățată?
Vezi și articolul: Cel mai mincinos om din lume http://invingemstresul.com/more/80





2 comentarii la “Neajutorarea învățată”