Psihoterapia personală e cea care te schimbă! Nimic altceva nu va putea șterge cu buretele traumele tale ASCUNSE. Sau reprimate. Sau negate, nerecunoscute. Care totuși există și lucrează la interior! Și te dor! Fără a se diminua în timp! Ba dimpotrivă!

Psihoterapia personală și originea istorică recentă a traumelor tale

Traumele tale există! Și nimeni nu e scutit de ele! Permite-mi să-ți explic de ce. O mică istorie.

Bunicii tăi au prins un război mondial! Țara asta a fost ocupată de nemți timp de 4 ani, între 1940 și 1944. Apoi ocupată de ruși. Care după război au dominat totul: politica, economia și societatea.

Între 1945 și 1965 s-a instaurat un nou regim, socialismul. Cu forța! Printr-o DICTATURĂ cruntă! S-au CONFISCAT averi, case, terenuri, bunuri. Oamenii înstăriți au fost lăsați într-o sărăcie lucie. Fiind obligați să accepte o slujbă prost plătită LA STAT. Singura opțiune disponibilă!

Orice meserie, meșteșug, sau orice activitate profesională particulară a fost interzisă. Și oamenii, rămași fără pământul care le oferea hrană, au fost forțați să se angajeze în fabrici insalubre.

Cei care s-au opus regimului au fost arestați, deportați sau torturați în închisori. Chiar și cei cărora li se confiscau casele sau terenurile tăceau! De frică! Deoarece orice dictatură guvernează prin FRICĂ. Indusă cu forța de armată, poliție, securitate!

Libertatea e o iluzie?

Apoi a urmat o perioadă de glorie a socialismului între 1965 și 1975. S-au făcut multe blocuri noi. Care s-au dat în chirie, la preț simbolic, celor dispuși să-și ia o slujbă prost plătită la oraș.

Dar asta nu a ținut mult. Sistemul a dat rateuri. Și s-a ambiționat să achite datoriile externe. A urmat o perioadă neagră, cu magazine alimentare tot mai goale. Și cu disfuncționalități majore!

Părinții și bunicii tăi au devenit niște marionete obediente în mâna regimului. Care nu aveau curajul să exprime ce simțeau. REPRIMAREA, ascunderea gunoiului sub preș, a dus la dezvoltarea unor frustrări majore.

Oamenii au devenit nervoși, agresivi și violenți. O violență ascunsă, mascată, reprimată. Dublată de o agresivitate pasivă. În față îți zâmbeau, și pe la spate te săpau!

Angajații de la stat deveniseră indolenți, nepăsători. Sabotau sistemul în felul lor, muncind în dorul lelii. Strungurile mergeau toată noaptea în uzine, consumând energie, în timp de muncitorul din schimbul 3 dormea… Maistrul știa, dar permitea adesea asta!

Medicul era de negăsit, dar dacă dădeai plicul, sau o cafea, sau un pachet de țigări străine, se schimba totul! Nimic nu era gratuit! Deși socialismul încerca să impună gratuitatea…

Psihoterapia personală nu exista atunci

Traumele erau majore. Însă te temeai să le exprimi. Nu existau nuanțe de gri. Ori ești normal și funcționezi, muncești din greu, ori ești bolnav și te tratezi! Numărul enorm de mare de cazuri de alcoolism arată clar că depresia și anxietatea erau ceva obișnuit!

Doar că nu se tratau cu medicație sau psihoterapie, ci cu alcool în exces! Se ajungea des și la psihiatrie, iar asta era considerată a fi o mare… rușine! Astfel că erai motivat să taci, să ascunzi, să reprimi SUFERINȚA sufletească!

După circul din decembrie 89, s-a dat libertate. Puteai vorbi, și oamenii au izbucnit. Și au spus pe față ce gândeau! Au început să înjure regimul căzut. Să se exprime liber, să-și verse oful. A fost o primă terapie de ELIBERARE sufletească!

Nu a ținut mult! A da afară frustrările e util pe termen scurt. Pe termen mediu sau lung nu mai ajută! Te-ai detensionat, ai dat drumul furiei. Așa cum la un meci de fotbal strigi, urli, stai tensionat. Iar la final savurezi victoria echipei gazdă. (Lăsată așa deliberat pentru galeria locală).

Noile frustrări generate de noul sistem

Apoi au apărut DIFERENȚELE. Unul a muncit mai mult, a făcut mai mulți bani, și are o casă mai mare. Sau o mașină mai luxoasă! Motiv de frustrare, invidie și conflict…

Primele magazine occidentale vindeau marfa doar pe valută. Și leul nu era convertibil! Era șocant să vezi marfa de lux cu prețul afișat în valută. La care nu aveai acces real!

Mereu ceva nu iese bine, indiferent de sistem. Și nu doar nedreptatea doare, cât mai ales PERCEPȚIA TA despre o anumită presupusă nedreptate!

După ce ani la rând sistemul te-a educat să fii egal cu alții, să nu-i pui în umbră, să nu-i devalorizezi, brusc s-a schimbat politica! Și cei care au avut acces la funcții au început să profite…

De fapt, orice SCHIMBARE bruscă a normelor sociale, a sistemului politic și a regulilor jocului e resimțită ca STRES MAJOR.

Oamenii se obișnuiesc cu un sistem de valori. Și îl transformă în REPER. Iar când reperul cade, le vine greu să se ADAPTEZE rapid la alte repere!

Psihoterapia personală și adaptarea la schimbare

Adaptarea e procesul prin care te obișnuiești cu altceva. Îți schimbi sistemul de valori. Și reperele după care te orientezi.

În anii 40 era important să ai pământ și animale. Pentru a-ți asigura hrana și a fi considerat înstărit.

În anii 50 era important să nu fii arestat! Și să ai ce mânca! Pe cartelă! Era după război. Iar dacă ți se bagă curentul electric în casă, ești norocos.

În anii 60 era bine să ai o slujbă călduță la stat. Unde să stai degeaba. Muncind cât mai puțin. Mai ales dacă aveai și liceul.

În anii 70 era important să te muți la oraș! Unde primești apartament în chirie și slujbă în fabrică. Adesea în altă localitate!

În anii 80 era important să ai relații la medic, la alimentara, și cam peste tot. Banii nu aveau valoare! Și să intri la facultate (10-20-30 pe un loc!). Ca să ai slujbă călduță asigurată până la pensie.

Psihoterapia personală și adaptarea de după revoluție

În anii 90 era important să-ți poți deschide afacerea ta! Orice afacere mergea atunci! Sau să ai măcar 2-3 slujbe. Una la stat cu venit mic, și altele la privat, mai bine plătite.

În anul 2000 a devenit important să primești viză. Ca să o ștergi din țară, la salarii de 10 ori mai mari dicolo! Îți făceai bani de casă în câțiva ani. Și țineai copilul la facultate, chiar dacă îl vedeai o dată pe an.

În anul 2010 slujba la multinațională a devenit noul trend. De ce să pleci dincolo, dacă au început să vină ei aici? Și să te plătească mai bine?

În 2020 se reîntoarce DICTATURA. Și libertatea cu care te-ai obișnuit se pierde văzând cu ochii. Revine socialismul, sub masca progresismului. Dar mult mai dur, mai controlant.

Iată ce schimbări majore au loc de-a lungul vieții unui om! Și nu ai idee cât de tare îl bulversează acestea! Faci un efort de o viață să atingi niște OBIECTIVE, ca să descoperi că de fapt erau ȚINTE FALSE! Și asta DOARE RĂU!

Șocul adaptativ și psihoterapia personală

Cel care a acumulat avere, pământ și animale în anii 40, le pierde un deceniu mai târziu! Confiscate de stat! TRAUMĂ MAJORĂ! Să fii înstărit și să ți se ia LEGAL, de către STAT, totul, e dureros! Trauma afectează până și strănepoții tăi!

Cel care supraviețuiește crizei anilor 50 rămâne cu lipsuri majore! Nu trece fără urmări o astfel de criză! Dublată de frica de a spune ceva! Când un simplu cuvânt nepotrivit te poate aresta! Toată viața vei păstra TEROAREA acelor vremuri. Și copiii tăi la fel!

Cel care se mută de la țară la oraș în anii 60 se simte dezrădăcinat. Schimbul 3 în fabrică nu-i ușor! Iar comportamentul șefilor nu diferă mult de al stăpânilor de sclavi din secolul trecut! Ești devalorizat, călcat în picioare și supus total de SISTEM. Nu ai curajul să exiști ca persoană! Ci doar ca muncitor exemplar.

Anii 70 sunt de glorie. Viața la oraș e ușoară. Muncești la birou, dacă ai și liceul. Și te obișnuiești ușor cu binele. Mai greu e cu naveta, cu autobuzele arhipline. Și cu multe alte disfuncționalități. Cum ar fi faimosul DECRET care interzice avortul (1967). Care duce la nașterea multor copii nedoriți. Bombă cu efect întârziat, pe 100 de ani înainte…

Anii 80 sunt altă traumă. Trebuie plătite datoriile externe. Cu orice preț. Cel al magazinelor goale, fără mărfuri, fără alimente. Și apar peste tot „decrețeii”. Copiii care acum ocupă școlile la maximum. Câte 30 într-o clasă.

Totul se degradează văzând cu ochii. Ceva plutește în aer. Așa nu se mai poate! Criza economică și socială e pe val.

Schimbări majore apar brusc!

Anii 90 debutează cu șomaj. „Decrețeii” intră pe piața muncii și o sufocă. Nu mai sunt destule slujbe călduțe la stat. Decât pentru cei care au studii superioare. Unde sunt extrem de puține locuri. Câte 20-30 per centru universitar!

Noroc cu privatizarea. Se deschid firme noi, și absorb forța de muncă, plătind bine la început.

Anul 2000 vine cu dorința de a lucra dincolo. Dezrădăcinare totală. Abandonarea familiei, a copiilor, plecarea din țară. Venitul crește, dar familia se destramă.

Anul 2010 vine cu multinaționalele. Salarii mari fără să mai pleci din țară. Muncă multă, ore suplimentare. Sacrific viața personală, familia, timpul liber, totul. Stresul e major…

Anul 2020 cu restricții, revine comunismul sub masca resetării, progresismului. Dictatura controlantă, folosind tehnologia.

În aceste condiții, este clar că trecem cu toții prin diverse ȘOCURI adaptative. Și că e tot mai dificil să te adaptezi la fiecare fază. Și fiecare TREAPTĂ, fiecare schimbare, necesită un EFORT substanțial din partea ta!

Aceste trepte își pun amprenta puternic asupra fiecărui om. Și generează multe suferințe. Care se transmit trans-generațional! Și cresc necesitatea de a începe psihoterapia personală

Efortul, stresul, inadaptarea generează TEMERI. Și duc la creșterea nivelului de AGRESIVITATE! Care e descărcat în capul copiilor! Ei sunt VERIGA SLABĂ a fiecărei familii. Și ei duc greul EMOȚIONAL.

Astfel că dacă o persoană spune că nu are nevoie de psihoterapia personală, acea persoană fie NEAGĂ, fie nu știe despre ce vorbește!

Iar refuzul de a recunoaște traumele existențiale ascunse e echivalent cu a nega ISTORIA recentă… Hai să vorbim despre asta – clic AICI