Sinceritatea și oamenii predestinați ei
Sinceritatea face diferența dintre starea de bine și suferință. Însă azi a fi sincer poate deveni periculos! Și atunci se nasc unele întrebări: E bine să folosim sinceritatea? Sau să o evităm, pentru a nu fi răniți? Răspunsurile pot fi multiple. Dar câteva repere generale totuși există.
Sinceritatea este sănătoasă
Când minți, generezi hormoni de stres în propriul tău organism. Faci un supra-efort pentru a distorsiona realitatea. Așa că se ridică nepermis de mult consumul tău de energie. Energie mentală, atât de utilă și de rară!
Din acest punct de vedere, minciuna e o povară. Iar sinceritatea e o modalitate de a economisi energia. De a fi relaxat, degajat, fără tensiuni interioare deranjante.
E sănătos din punct de vedere clinic să eviți minciunile! Mai ales pe cele mari, împovărătoare. Care presupun inducerea în eroare a celorlalți.
Sinceritatea supără oamenii
Pe de altă parte, sinceritatea în exces este dăunătoare relațiilor interumane. Adevărul supără. Poate răni grav persoanele sensibile. Mai ales dacă sunt nepregătite să îl suporte. Și prea puțini sunt pregătiți!
Rănile emoționale nevindecate, unele vechi de zeci de ani, există. Sunt acolo din copilărie. Și orice atingere a lor declanșează dureri sufletești majore.
Așa arată, EMOȚIONAL vorbind, majoritatea oamenilor. Iar a fi SINCER cu ei e echivalent cu a juca baseball într-un magazin cu bibelouri de porțelan. Va fi nevoie să-i menajezi la maximum. Cu orice preț. Sacrificând orice. Inclusiv sinceritatea. Așa că avem de ales diplomația!
Sinceritatea poate fi înlocuită cu diplomația
Și chiar e nevoie de asta! Mai ales cu persoanele pe care nu le cunoști destul de bine. Sau despre care știi că sunt sensibile. Și care au fost cândva rănite. Fără a reuși să-și mai vindece vreodată complet rănile emoționale!
Însă e recomandat să nu le minți. Ci să păstrezi acea mască socială atât de necesară lor. Asta nu e lipsă de sinceritate, ci diplomație! La care poți renunța doar în intimitate. Alături de oamenii la care ții. Care țin și ei la tine, și sunt dispuși să accepte adevărul incomod.
Mai ales dacă alegi să nu le spui DIRECT. Ci să le adresezi întrebări. Sau să le dai repere sub formă de feed-back. De răspuns la întrebările lor. Sau de sprijin necondiționat, atunci când ei îl cer!
Sinceritatea e pentru cei care o merită!
Deci vei fi deschis și sincer doar cu apropiații. Cu oamenii la care ții. Și care țin la tine. Iar faptul că ei îți permit să fii sincer și AUTENTIC este dovada că ți-ai ales bine anturajul!
În rest, ADEVĂRUL nu e pentru toți. E doar pentru cei ALEȘI de tine. Și e o artă să DECIZI corect cine merită sinceritatea ta și cine nu. Mai ales că ne-am obișnuit să trăim în minciună. Până la nivelul la care ne simțim bine așa!
Intrăm în ROL, și îl jucăm. Un rol de EVITANT. De persoană care evită să spună adevărul, de teamă! Care însă poate alege LIBER anturajul în care sinceritatea îi este acceptată. Măcar până la un anumit punct.
Sinceritatea te sperie?
Hai să vedem până unde poți merge cu ea. Și mai ales în prezența cui. Important e să te simți liber să te exprimi. Fără să superi alte persoane cu sinceritatea ta!
Să ai curajul să ALEGI în așa fel persoanele din jurul tău, încât ele să te accepte așa cum ești. Fără să fii forțat să porți o mască socială. Și să te forțezi să minți continuu.
Dacă vei alege să discutăm, voi identifica rapid toate minciunile tale. Însă voi fi discret. Mă voi preface că le cred la început. Dar te voi determina să le abandonezi treptat.
Mai ales pe cele pe care le adresezi propriei tale persoane! Nici măcar nu ți-ai imaginat vreodată câte minciuni îți spui tu ție în fiecare minut!
Iar dacă vom discuta, le voi identifica. Apoi, treptat, vom învăța să fim sinceri. Măcar în interior. În relația cu propria ta persoană. Fără ca tu să te simți rănit, ofensat sau măcar incomodat.
Adevărul va fi scos la suprafață cu lingurița, bucată cu bucată, în mod diplomatic. Doar adevărul e cel care te va elibera de temeri, tensiuni și de golul interior. Ai curajul să discuți cu mine? Clic aici dacă da.




