Slujba este definitorie pentru omul modern. Fiind de fapt singura avere a sa! Casa, familia sau confortul trec pe planul doi! Importantă e slujba, sigura sursă de venit!

Ea face diferența între viață și moarte! Dacă ai o slujbă, ai și un izvor subțire, dar constant de bani! Adesea, pentru o slujbă mai bună pleci în alt oraș, sau în alt stat!

Înveți lucruri noi, abilități noi, o limbă nouă sau mai multe. Ești complet acaparat de slujba ta! De rolul tău social. Tu, ca individ, nici nu mai contezi!

Slujba în agricultură

De mii de ani, omul se străduia să facă avere. Avea o casă, un teren, și făcea agricultură. Creștea animale, și își producea hrana de toate zilele.

Doar surplusul era comercializat. Astfel, controlul calitativ era inutil. Ceea ce vindeai era produs pentru tine și familia ta!

Toți tinerii visau să devină și ei independenți. Porneau de la statutul de slugi. La început muncind gratuit, contra casă și masă, pe moșia propriilor părinți.

Apoi pe a altora, mai înstăriți, care își permiteau să-i plătească cu bani. Astfel, s-a format și termenul de slujbă. Vine de la a sluji. A fi slugă, a fi în slujba cuiva!

În epoca agricolă omul era motivat de FOAME. Dacă nu se muncea destul, produsele pentru iarnă erau puține, și se murea efectiv de FOAME!

FRICA DE FOAME era cea care mobiliza orice agricultor de subzistență! După o iarnă grea, suferind de FOAME, fiecare membru al familiei era motivat să nu mai repete experiența negativă!

Astfel, fiecare era presat de capul familiei să tragă tare! Inclusiv prin forță, bătaie, strigăte și alte abuzuri. Dar durerea era garanția că la iarnă nu vor mai suferi de foame!

Slujba în epoca industrială

Odată cu dezvoltarea industriei, era nevoie de muncitori. Noile fabrici puteau funcționa doar cu forță de muncă nouă. Așa că ofereau slujbe. Mult mai avantajoase decât cele din agricultură!

Durata zilei de muncă era mai scurtă! Plus că se putea lucra și iarna! Spre deosebire de agricultură, unde se muncea vara zi lumină, și iarna se stătea!

Astfel, o slujbă în industrie oferea un venit constant. Fiind preferată în special de persoanele sărace, fără pământ. Și de cele comode. Care preferau să fie presate, dominate și obligate să muncească!

Șefii de echipă din fabrici erau adevărați zbiri, care motivau prin agresivitate echipele de slujbași! Iar FRICA lor de a-și pierde slujba era principalul motor al dezvoltării! Dusă la extrem, mobiliza și cel mai leneș individ!

În epoca industrială, omul a devenit motivat de SETE. După o zi petrecută în fabrică, în zgomot infernal, mizerie și frig, paharul de ALCOOL era esențial. Însoțit de eterna lui țigară.

Primul loc unde mergea muncitorul după slujbă era cârciuma. Iar DEPENDENȚA de VICII era garanția că omul nu va mai renunța pentru nimic în lume la slujba sa!

Astfel se deschidea calea unor ABUZURI inimaginabile. Pe care slujbașul industrial le accepta fără să se opună! Sindicatele se nasc ca o necesitate de a ține sub control escaladarea abuzurilor fizice și psihice!

Slujba post-industrială

Condițiile de muncă din fabrici erau înrobitoare. Iar stresul generat de PRESIUNILE făcute asupra muncitorilor au dus la formarea unor curente politice de stânga.

Astfel, în timp, fiecare muncitor spera la o slujbă mai călduță. Pe măsură ce școlarizarea devenea obligatorie, tot mai mulți muncitori avansau la statutul de FUNCȚIONAR. O slujbă ca funcționar era la început mult mai bine plătită!

Numărul celor cu școală era redus, și funcționarii disponibili erau mai rari. În timp, raportul s-a inversat. Fiecare truditor industrial era motivat să-și preseze copiii spre un statut mai înalt.

Așa că școala a devenit o obligație. Și treptat, o fabrică de diplome, strict necesare pentru accesul la o slujbă mai bună!

Moartea epocii post-industriale se datorează lipsei oamenilor dispuși să mai accepte slujbe dificile. Ca urmare a dorinței lor de a evolua.

Slujba în epoca informației

Pe măsură ce regimurile de stânga au preluat controlul lumii civilizate, s-au umplut birourile cu funcționari. Iar birocrația a atins cote inimaginabile.

În ciuda progresului tehnologiei informației, sistemul birocratic s-a extins ca o caracatiță. Era nevoie de slujbe noi, pentru noii absolvenți cu studii superioare!

Astfel eficiența epocii industriale a fost înlocuită, treptat, cu necesitatea SOCIALĂ de a oferi slujbe noi maselor largi de tineri absolvenți. Care, evident, refuză orice slujbă ce presupune efort fizic!

O slujbă călduță, la birou, pe un post de funcționar, a devenit un standard obligatoriu! Munca fizică brută a fost externalizată în țările sărace din Asia!

În epoca informației, o slujbă de funcționar a devenit o raritate. Lupta pentru a prinde un loc călduț și eventual bine plătit e tot mai dură. Iar șansele tot mai reduse.

De unde și FRICA de a nu pierde slujba! Care ea însăși a devenit o dependență! Fără de care viața pare a-și pierde sensul!

Iar un dependent va fi dispus la ORICE compromis pentru a se asigura că obiectul dependenței sale rămâne acolo! Prin urmare, ABUZURILE sunt la ordinea zilei. Iar sindicatele și-au pierdut puterea.

Slujba în epoca birocratică

Ca orice intervenție artificială, sistemul de azi intră rapid în dezechilibru. Consumul crește rapid în zonele noilor birocrații, iar producția tinde să dispară.

Dar slujbele artificial create sunt pe val! Un fel de politică socială, de ajutor a celor care nu produc! Se inventează taxe noi, avize și aprobări noi.

Astfel că întreaga populație este înrobită în sarcini inutile, formale, destinate să ofere cuiva o slujbă! Hârtiile se plimbă de la o persoană la alta! Dintr-un birou la altul!

Sistemul devine INEFICIENT și NERENTABIL. Imposibil de susținut din punct de vedere economic. Dar există posibilitatea de a lua credite. Și de a susține în continuare slujbele aparent atât de necesare. Datoriile statelor cu economie de tip social explodează!

În epoca birocratică, slujba tinde să devină lipsită de sens. Iar aici este adevărata tragedie.

Poate că e preferabil un om care trudește pentru a nu suferi de FOAME. Sau pentru a-și permite VICIILE de zi cu zi. Sau pentru FRICA de a nu fi dat afară.

Dar nicidecum un om care se simte GOLIT DE SENS. Care merge la slujbă doar pentru a primi bani la sfârșit de lună. Fiind complet lipsit de SATISFACȚIA muncii sale. Și a lucrului bine făcut.

Caz în care intervine ALIENAREA. Îmbolnăvirea sufletului. Și suferința psihologică dusă la extrem. Depresia și anxietatea sunt simptome cu tendință de extindere rapidă.

Încotro ne îndreptăm, se știe. Unde vom ajunge dacă nu schimbăm direcția? Exact în locul spre care ne îndreptăm!

Slujba viitorului și omul modern

Orice exces duce la saturație. La umplerea paharului. Care dă pe dinafară. E chestie de TIMP până la implozie. Excesul de birocrație, de slujbe fictive și de ineficiență va duce la blocaje. În paralel cu explozia datoriilor.

O lege economică arată clar că dacă ajungi să CONSUMI mai mult decât PRODUCI, vei da faliment. Nici STATELE nu fac excepție de la această lege a naturii.

Însă sistemul de tip SOCIAL nu pare să PREVADĂ asta. Dimpotrivă, birocrația crește artificial, și slujbe fictive noi se creează mereu! Iar asta e văzută ca fiind o VICTORIE împotriva șomajului.

De fapt, e una împotriva naturii, dar în favoarea maselor de votanți. Care susțin sistemele care le asigură protecția socială.

Omul modern se adaptează. ALEGE să iasă din sistemul nesustenabil. Astfel începe să caute. Să se documenteze temeinic. Și mai ales să învețe!

Există azi noi forme de educație alternativă. Astfel că poți deveni un self-made-man, un creator, un autodidact! Profesionist de excepție într-un domeniu sau altul. Important e SENSUL pe care îl găsește în ceea ce face.

Satisfacția muncii este cea care determină omul modern să muncească. Iar lipsa ei, slujba lui devine lipsă de sens. Omul modern tinde să se oprească la timp.

Refuză orice slujbă în care nu crede. Sau care nu îi oferă SENSUL, SCOPUL, realizarea unor OBIECTIVE în care el CREDE.

Frica de foame, dependența de vicii sau teama de șomaj sunt motivații NEGATIVE, care mai pot speria doar un om disperat, dezechilibrat sau demotivat! Fără efect asupra unui om curajos.

Așa că omul modern pornește în CĂUTAREA UNUI SENS al VIEȚII SALE. Uneori emigrează, fuge de lume, de el însuși și de suferință.

Alteori, se mobilizează să se EDUCE. Să avanseze. Să devină un CREATOR al propriei sale vieți. Și tu poți începe acum chiar de aici.