Vântul schimbării este regula, şi nu excepţia! Schimbarea e la ordinea zilei peste tot. În orice loc şi în toate domeniile. A te opune schimbării e contraproductiv. Şi absolut inutil!

Schimbarea e ca un uragan, apare pe neaşteptate, mătură totul în cale, şi dezechilibrează complet oamenii şi lucrurile nepregătite!

Ai de ales între adaptare la REALITATE, şi mistificarea ei. Adică o formă de negare a realităţii obiective. Caz în care vei deveni victimă sigură a propriilor iluzii.

Necesitatea schimbării în procesul adaptării

Povestea spune că atunci când s-a inventat automobilul, erau mulţi proprietari de şarete trase de cai. Nimeni nu i-a întrebat dacă vor să schimbe ceva. A fost alegerea fiecăruia să se adapteze la noua situaţie.

Iar numărul de automobile a crescut atât de mult, încât s-a ajuns să fie interzisă circulaţia căruţelor! O realitate vizibilă cu ochiul liber. O afacere cu şarete nu are nici o şansă în faţa unei firme de taximetrie dintr-un oraş mare! Orice iubitor de cai are azi şi automobil! Timpul e preţios, şi nu poate fi risipit pe nostalgii din trecut.

Negarea schimbării e problema

Deşi suntem oarecum conştienţi de omniprezenţa schimbării, o refuzăm. Ne autominţim că e departe. Că nu există, sau că pe noi nu ne va atinge!

(„Criza nu ne va afecta”, spunea un fost preşedinte, care peste câteva luni tăia 25% din salarii).

Este un tipar disfuncţional specific omului modern. O NEGARE agresivă a realităţii. Un mecanism de APĂRARE prin care NEG, REFUZ, în loc să ÎNFRUNT adevărul.

Atitudinea de NEGARE este una din cele mai păguboase. E diferită de negativism, de pesimism sau de depresie. E mai rău, e autominţire, e captivitate în iluzie, e FALS pozitivism! Mai mult, este REFUZUL de revenire la REALITATE, şi ancorarea în MAYA – în iluzie!

Acceptarea schimbării e primul pas spre normalitate

Anormalitatea are câteva trăsături bine cunoscute tuturor. Acestea sunt delirul, halucinaţia, distorsionarea puternică a realităţii. Sunt simptome CLINICE pe care le poate recunoaşte uşor oricine. Fără a fi nevoie să fii medic psihiatru.

Iar ACCEPTAREA unor realităţi evidente, a unor schimbări vizibile sau a unor situaţii DIFERITE face parte din ANCORAREA TA în REALITATE. Dacă alegi NEGAREA realităţii, eşti, oarecum, captiv în trecut şi prizonier în iluzie.

Tiparul uman tinde să fie CONSERVATOR. În special oamenii din ţările ex-socialiste au avut imprimat puternic acest tipar. Deşi conservatorismul e parte din natura umană, el este ceea ce tinde să blocheze cunoaşterea şi acceptarea schimbării.

Flexibilitatea este soluţia

A fi flexibil şi deschis la nou e reţeta adaptabilităţii. La polul opus, rigiditatea şi stagnarea te pot ţine captiv într-o lume care nu mai există! Lumea se schimbă în permanenţă. Uneori cu viteze destul de mari!

Ai de adaptat din mers şi setările creierului tău! Altfel, există riscul să REFUZI să vezi schimbările din jurul tău. În ciuda evidenţei lor! Iar vina nu e a schimbării, ci a celui care REFUZĂ să o accepte, şi să o vadă!

O personalitate flexibilă, deschisă şi curioasă va alege să OBSERVE noua realitate. Ca să o poată interioriza şi ACCEPTA.

Mecanismul rigidităţii mentale

În Indonezia pădurile ecuatoriale sunt defrişate de om cu mare viteză. Pentru a face loc culturilor de palmieri. Uleiul de palmier fiind noua resursă financiară a zonei. Însă cimpanzeii din pădurile respective au un puternic simţ al teritoriului lor. Pentru care duc lupte cu rivalii.

Odată câştigat un teritoriu, ei îl marchează cu mirosul lor. Apoi, refuză să îl mai părăsească. Deşi între timp pădurea dispare, cimpanzeul rămâne stăpân pe terenul SĂU! Devenind agresiv cu persoanele care îl încalcă! Soluţia este împuşcarea lor, deoarece mental nu pot înţelege că teritoriul lor nu mai există.

Capacitatea lor de a înţelege noua situaţie este limitată. Doar fiinţele raţionale, adică oamenii, reuşesc (în unele cazuri!) să se adapteze cu flexibilitate noutăţilor.

Mecanismul schimbării vine din interior

Nici o schimbare impusă din exterior nu are valoare, decât dacă ea este INTERIORIZATĂ. Adică observată cu atenţie, înţeleasă şi ACCEPTATĂ de mintea subconştientă. Fapt care presupune alocarea de TIMP şi de EFORT MENTAL corespunzător.

Persoanele flexibile vor face acest efort, şi se vor ADAPTA la nou. Cele rigide vor rămâne CAPTIVE în propriile lor BLOCAJE MENTALE. Refuzând să ACCEPTE noile realităţi!

Mai ales că ele pot fi uneori incomode! Însă indiferent de cât incomodează ele, a le înlocui cu ILUZII PLĂCUTE este un mecanism de apărare DISFUNCŢIONAL.

Optimismul e realist întotdeauna

Se cultivă adesea şi falsul optimism, iluzia şi refugiul în ea! Afirmaţiile pozitive bazate pe fuga de realitate au efecte patologice! Ancorarea în realitate este singura cale pentru acceptarea schimbării.

Autominţirea poate funcţiona câteva minute sau chiar ore, dar pe termen lung e catastrofală. Se opune SCHIMBĂRII şi adaptării tale la nou! Doar ADEVĂRUL (incomod sau nu) te poate elibera.

Numai atunci când ACCEPŢI că vrei să îl CUNOŞTI. Negarea lui te va ţine captiv în iluzie. Rolul meu e să te menţin optimist, flexibil şi totodată realist! Atunci când şi tu te simţi PREGĂTIT să faci faţă schimbării! Cot la cot cu mine (click AICI)!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000