Căsătoria iese, treptat, din modă. Divorțul devine azi regula, nu excepția. Iar o statistică din 2016 arată că 43% din copiii născuți în Uniunea Europeană sunt născuți înafara căsătoriei! Chiar și la noi, în zilele noastre circa 30% din copii se nasc și cresc în familii monoparentale! Dacă acum 30 de ani nașterea pentru o mamă necăsătorită era considerată o rușine, sau un eșec în viață, azi a devenit normalitate. O deviație de la normă întâlnită foarte frecvent tinde să devină ea însăși normă.

Căsătoria este un contract juridic

Garantat de un ofițer al stării civile. Simplu slujbaș la stat, angajat acolo pe un salariu. Formal, e cel care face actele. Faptic, e o persoană necunoscută, mai ales în orașe, fără vreun impact asupra cuplului. Iar livretul de familie e încă o hârtie. Utilă pentru arhivele cetății. Peste 100 de ani, se va putea face o statistică despre numărul de nașteri, căsătorii și decese din orașul sau din țara ta.

Însă un contract poate fi respectat sau nu. Oricând, una din părți, sau chiar ambele, pot să se răzgândească. Să dorească să renegocieze contractul. Sau să schimbe radical condițiile, renunțând complet la angajamentele luate anterior. Viața e scurtă, și e datoria noastră să o trăim cât mai agreabil. Iar dacă se dovedește că am semnat un contract dezavantajos, putem să renunțăm la el. Cu penalitățile aferente. Astfel, se reduc unele pierderi, achitându-se în schimb penalizări!

În momentul încheierii unui contract, e posibil să fii entuziasmat, emoționat, sau chiar nerealist! Așa că e dreptul tău să te poți, la o adică, răzgândi! Mai ales când AȘTEPTĂRILE tale se dovedesc a fi nerealiste!

Căsătoria este o uniune religioasă

Întrucât aburii beției hormonale țin doar 2-3-4 ani, majoritatea celor care semnează un astfel de contract încep să aibă serioase îndoieli cu privire la cât este acesta de avantajos. Din acest motiv, e bine ca angajamentul să fie girat și de un preot. Ca garanție în fața divinității, care va pedepsi, probabil, partea care nu-și respectă angajamentele luate în biserică. Astfel, o formă primitivă de FRICĂ vine să cimenteze instituția formală a căsniciei.

Însă pe măsură ce rolul bisericii devine tot mai slab în viața noilor generații, dispare și teama de o eventuală pedeapsă divină. Ca să nu mai vorbim de autoritatea pur formală, și tot mai redusă, a preotului. Al cărui rol în comunitate devine unul tot mai tradițional, formal sau pur decorativ. Așa că nici coerciția aceasta nu mai funcționează.

Căsătoria este de fapt un acord între două (sau mult mai multe) persoane

Un fel de afacere, cu reguli mai puțin clare, nescrise, prestabilite, transmise din gură în gură de generații. Și interpretabile în mod radical DIFERIT, de către corul de rude ale fiecărei părți implicate. Subiectiv, în funcție de INTERESUL de moment al fiecărui membru al familiei extinse. Odată semnat contractul cu o parteneră, sau un partener, ai permis, fără să-ți dai seama, intrarea în viața ta a unei bune părți din noua ta familie!

Întâmplător, fiecare fiind EXPERT în a da sfaturi eficiente cu privire la bunul mers al căsniciei tale, al gătitului, curățeniei sau automobilului tău! Nu pentru că ei ar ști, ci pentru că numărul enorm de EȘECURI REPETATE din viața LOR le oferă acum OCAZIA unică de a-ți transmite și ție valoroasa lor experiență! Precum și oportunitatea de a încerca și experimenta PE TINE cum să se facă lucrurile DIFERIT. Cât mai diferit de erorile grave făcute de ei în trecut! Vai de fiecare din voi dacă veți refuza acest ajutor unic și dezinteresat!

Căsătoria e o împărțire a averii

Pe vremea când porneai de la zero, și căsătoria îți oferea ocazia să primești de la stat, GRATIS, un apartament cu chirie simbolică, era o afacere! Acel apartament era proprietate comună, singura și cea mai mare avere a cuplului. Suficient să te determine să rămâi captiv acolo toată viața. Dacă alegeai, din disperare, să pleci, nimeni nu îți mai dădea alt apartament. Și nici nu mai erai considerat o partidă bună, dacă deja ai divorțat o dată! Aveai o tinichea legată de coadă, și erai prost văzut. Și ca bărbat! Să nu mai vorbim de o femeie! Vinovată din start, și neapărat etichetată ca și infidelă (cu termeni mult mai duri, mai din popor).

Azi, averile se fac mai repede, din tunuri, din mită, sau chiar din credite care vor trebui, cândva, rambursate. Extrem de rar, contribuția soților este egală. De regulă unul singur e mai aproape de oala cu miere. Caz în care se simte dator să epateze prin asta! Afișând și o amantă care să consfințească și statutul social. Ca în bancul cu amanta: A noastră-i mai frumoasă!

Căsătoria e o familie

Pe vremea când mergeai la slujbă doar 8 ore, aveai timp să descoperi că ai și copii. Azi, mori de foame cu un singur job. Ori faci ore suplimentare, ori iei măcar două joburi. Chiar în țara sau orașul tău, dacă ești norocos. Dacă nu, pleci la 2000 km de casă, și vii doar în concediu, în vizită. Trimiți doar bani pentru ăia mici, să nu le lipsească nimic. Material vorbind. Că de exemplu sau model familial, moral și comportamental, nu mai poate fi vorba.

În lipsa unuia sau a ambilor părinți, crescuți de bunici, și cu mijloace financiare pe mână, copiii cresc în spiritul găștii de cartier. Fumatul, alcoolul sau drogul sunt la ordinea zilei, și păcănelele constituie distracția principală. Important e să epatezi, să dai bine în ochii celor din gașcă. Ei devin modelul tinerei generații. Iar babacii să muncească, să aducă banii. Dacă nu au fost în stare să înțeleagă ce e familia, apoi să tragă.

Căsătoria e o echipă

Echipă adesea disfuncțională. Oameni cu vârste diferite, din generații diferite – copii din noua generație, soacra din cea veche, și tinerii dezorientați pe undeva pe la mijloc, toți încearcă zadarnic un limbaj comun. Fiecare trage în altă direcție. Și are INTERESE diametral opuse celorlalți. Și cum interesul poartă fesul, e gata și conflictul. Alimentat și el, cu gaz pe foc, de galeriile furioase. Fiecare se crede expert în problema CELUILALT, și mereu ȘTIE mult mai bine cum ar trebui făcut!

Doar proștii din cadrul cuplului greșesc mereu, și de aia se ceartă! Cum să aibă interese diferite, când ei sunt două jumătăți ale aceleiași persoane? Sau cel puțin așa spune povestea. Ei ar trebui, cică, să se iubească și să trăiască în pace și armonie, ca în povestea cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana, care s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe. (Dar nu împreună! Nicăieri nu mai scrie asta! Voi ce credeați?)

Căsătoria și sexul

Educația sexuală este făcută diferit pe sexe. În timp ce adolescentele tindeau cândva să se uite la filme romantice, adolescenții priveau, curioși, filme pentru adulți. De unde și enorma diferență de optică în ce privește viața sexuală! Noroc cu noua generație, când (doar) filmele romantice ies complet din modă, și se cade, pe undeva, la un acord. Însă lipsa misterului, al emoției fructului oprit, poate duce la plictiseala rapidă. Noroc cu afrodisiacele, Extasy-ul și alte stimulente care înlocuiesc, măcar temporar, senzația de plictiseală.

Așa că rolul jucat de sex în căsătoria modernă este secundar deja. Exploziile hormonale pălesc în fața ultimelor pastile cu aromă de căpșuni, care, cică, dau senzații cu adevărat tari. Iar persoana care le procură este un partener mult mai cool ca soțul/soția.

În cuplu acum nici sexul nu mai contează, deoarece azi o armată de psihologi New-Age te pregătesc încă din adolescență să înțelegi că sexul e, cică, doar o altă alegere. Nu mai e un dar al naturii. Prin urmare, se poate schimba după bunul plac al fiecăruia. În funcție de situație și partener.

Căsătoria și toleranța

Vorba glumei care circulă de multă vreme: Dacă soțul își tolerează soția, și soția își tolerează soțul, avem oare de a face cu o casă de toleranță?

Nivelul tot mai scăzut al toleranței pare a fi, din punctul meu de vedere, problema principală. Și singurul loc în care se poate lucra cu ușurință pentru a se repara ceva. Eliminarea AȘTEPTĂRILOR nerealiste, ancorarea la realitate, eliminarea unor prejudecăți și tipare de gândire învechite, toate pot produce adevărate MIRACOLE. Nu poți împăca un cuplu certat! Dar poți, individual, lucra pe STAREA DE BINE personală a celor implicați. Odată ce se lucrează pe rănile încă deschise ale copilăriei, se ajustează starea de bine personală, brusc, se diminuează, ca prin minune, și AGRESIVITATEA. Furia reprimată, sau exprimată violent, se ajustează prin tehnici simple de autocontrol. Și căsnicia poate redeveni, peste noapte, ceva LA MODĂ. Cu asta mă ocup! (clic aici)

Mă crezi? Fie mă crezi, fie nu, în ambele cazuri ai perfectă dreptate! Așa că acest articol este bun pentru toată lumea. Trimite-l, te rog frumos, și prietenilor tăi, dacă apreciezi că le va fi de mare folos!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000