Anxietatea este azi dușmanul cel mai mare al omului. Datorită dificultății de gestionare a ei. Însă nevoia de a o combate, a o masca, sau a o ascunde este atât de mare, încât duce la comportamente nesănătoase.

Care, culmea, o amplifică și mai mult! Dar controlul ei este adesea posibil cu mijloace relativ simple. Educația psihologică, inteligența emoțională și unele obiceiuri sănătoase fac adevărate minuni!

Astfel, descoperim că anxietatea este o frică lipsită de obiect. Pe care o generează creierul, în mod automat. Și care poate fi gestionată mult mai bine. Dacă avem răbdarea să învățăm câteva tehnici simple. Pe care să le aplicăm din vreme.

1. Anxietatea și respirația

Elementul de bază pentru a combate anxietatea este OXIGENAREA creierului. Care se face doar printr-o RESPIRAȚIE corectă. Însă, paradoxal, când apare anxietatea, unul din primele simptome este tocmai… BLOCAREA respirației! Care duce la… AMPLIFICAREA simtomelor!

Astfel, se intră în cercul vicios: Nu am aer suficient, apar simptomele, și respir și mai incorect, și mai superficial. Amplificând simptomele care tocmai apar!

Spargerea cercului vicios este RESPIRAȚIA adâncă, abdominală. Care se începe IMEDIAT ce apar primele simptome. Sau, preventiv, se pot face regulat, de câteva ori pe zi, în fiecare zi. Caz în care lipsa de oxigen care DECLANȘEAZĂ anxietatea este rezolvată din start!

Însă obiceiul de apractica respirația necesară se implementează cu oarecare dificultate. Și de regulă cu voință, consecvență și sprijin din exterior!

2. Anxietatea și conștientizarea

Majoritatea oamenilor care ajung la medic cu atacuri de panică pleacă de acolo cu recomandări ample cu privire la noi și noi analize. E un demers necesar, util în a descoperi eventuale boli sau probleme de ordin fizic. Însă aceste analize complexe AMPLIFICĂ și mai mult anxietatea!

Orice investigație medicală, mai mult sau mai puțin utilă, amplifică EFECTUL NOCEBO. Opusul cunoscutului PLACEBO. Iar dacă placebo este responsabil, conform unor cercetări, de circa 48% din eficiența tratamentului medicamentos, efectul NOCEBO este probabil responsabil de amplificarea temerilor nejustificate.

Analizele recomandate sperie și mai tare pacientul, care începe să creeze în mintea sa scenarii negative. Îngrijorându-se nejustificat, și respirând și mai superficial!

Odată înțeles și conștientizat mecanismul, crește mult șansa să îți dorești să te informezi, în CUNOȘTINȚĂ de cauză!

3. Anxietatea și informarea corectă

Un minimum de INFORMARE ar putea ajuta pacientul să CONȘTIENTIZEZE faptul că problema sa este generată de propriile comportamente. Însă medicii sunt atât de grăbiți, și preocupați de simptome sau eventuale diagnostice incerte, care necesită investigații suplimentare complexe, încât neglijează esențialul: SĂ EDUCE. Să explice pacientului că anxietatea e un simptom, cauzat de propiile gânduri negre.

În lipsa unui MINIM de educație psihologică, pacientul poate petrece ANI ÎNTREGI făcând analize sofisticate. Mergând la tot mai mulți medici, și consumând somnifere și calmante în exces. Cu sau fără rețetă. Care atenuează TEMPORAR doar SIMPTOMUL.

Doar după multă vreme, și adesea din întâmplare, ajung la psiholog. Abia atunci ÎNȚELEG, în doar câteva ședințe, că modul lor de a gândi este una din principalele CAUZE ale simptomelor. Care uneori nu cedează nici la tratamentul medicamentos îndelungat!

Sau dispar temporar. Doar câtă vreme se iau continuu medicamentele. De care se dezvoltă cel mai adesea nedorită o dependență toxică!

4. Anxietatea și acceptarea ei

Toate tentativele persoanelor care simt anxietatea de a fugi, de a scăpa de ea sunt inutile dacă se trăiește în NEGARE. Anxietatea determină persoana afectată să ASCUNDĂ simptomele. Să se mintă că e bine.

Sau să încerce, zadarnic, să gândească pozitiv (dar nerealist, autoadministrându-și minciuni puerile). Și cel mai adesea, să folosească metode SUROGAT. Cu efect temporar, cum ar fi țigara, alcoolul sau stupefiantele!

Este o fugă de RESPONSABILITATE. Justificată de lipsa CURAJULUI de a cere sprijinul unui specialist. Dublată de concepția învechită că o boală nedescoperită nu există!

În timp ce una diagnosticată de un psiholog sau medic psihiatru este un STIGMAT social! Așa că apar sentimente de JENĂ, RUȘINE, EVITARE. Sentimente care fac și ele parte din tabloul clinic care însoțesc anxietatea! Care nu dispare chiar dacă nu e acceptată! Ci se amplifică și mai mult!

Însă ACCEPTAREA problemei este cel mai important prim pas în rezolvarea ei! Nici o problemă, oricât de simplă, nu a fost vreodată rezolvată dacă a fost NEGATĂ continuu necesitatea rezolvării ei!

5. Anxietatea și autoobservarea

Capacitatea de a te observa pe tine însuți se numește INTROSPECȚIE. Este esențială în procesul de AUTOCUNOAȘTERE. Fără a fi un proces complicat, necesită totuși un EFORT sistematic. O asumare a RESPONSABILITĂȚII propriei sănătăți!

În loc să se paseze sarcina vindecării unui medic care te consultă câteva minute, o dată la două luni, oamenii responsabili ALEG să devină propriul lor psiholog!

Mulți se înscriu, din dorința de a afla mai mult, la facultatea de psihologie! Descoperind mult mai târziu că aveau nevoie doar de câteva metode practice accesibile oricui. Pe care nu le studiază în facultate, sau le parcurg cel mult la nivel pur teoretic!

Astfel pierd ani întregi cu studii teoretice. Din acest motiv, mai puțin de 10-20% din absolvenții de psihologie ajung să profeseze!

6. Anxietatea și documentarea online

Unii aleg să CITEASCĂ, sau să ceară SFATURI pe rețelele de socializare. Este o metodă utilă de documentare pentru a se autoîncuraja temporar. Pot descoperi că problema lor e comună, obișnuită, sau destul de des întâlnită. Tratabilă, și controlabilă prin exerciții. Pentru că există soluții eficiente.

Însă studiul TEORETIC excesiv se dovedește adesea o modalitate de EVITARE sau AMÂNARE a momentului în care se solicită sprijinul specialistului!

Dacă perioada de documentare depășește 2-3 săptămâni, există riscul să avem un alt comportament de tip SUROGAT. Ineficient la rezolvarea practică a problemei, dar încurajator ca ILUZIE pe termen scurt.

O altă EVADARE, fugă de momentul în care se acționează practic. O EVITARE sau AMÂNARE a momentului în care ALEGI să vorbești deschis cu persoana potrivită despre asta (clic aici).

7. Anxietatea și tehnicile de autocontrol

Există azi multe tehnici utile, începând cu respirația, și continuând cu autosugestia, autohipnoza, relaxarea, meditația, meloterapia cu sunetele cu frecvențe liniștitoare, și unele exerciții practice de programare neuro-lingvistică -NLP.

Însă acestea au efect numai dacă sunt învățate corect, cu ajutorul unui specialist, și exersate mult timp. Neglijarea lor, sau neimplicarea, duc la reapariția simptomelor specifice anxietății.

Din acest motiv, aceste tehnici sunt utile doar persoanelor disciplinate, determinate să schimbe ceva în viața lor. Care reușesc să fie CONSECVENTE. Să aplice constant, și chiar să îmbunătățească, metodele care le sunt utile!

Pentru că persoana cu anxietate este singura care poate să SIMTĂ dacă o metodă i se potrivește. Dacă are efect benefic pentru ea!