Fricoșii sunt peste tot! Îi recunoști după comportament. Și după tiparele specifice. Sunt oamenii care își fac rău. Care suferă crunt. Și care refuză să schimbe ceva. De frică…

Fricoșii sunt de mai multe feluri

Ei pot fi din categoria celor grav bolnavi. O boală psihică severă poate face omul să se teamă de ORICE. Și dacă nu are absolut nici un motiv. Iar aceste tipare pot fi moștenite. Dar sunt cazuri relativ rare.

Sau pot face parte din categoria celor care au suferit TRAUME majore. Un război, un conflict dur, o copilărie traumatizantă, multă violență, abuzuri repetate. Iar URMELE traumelor și ale abuzurilor rămân active mulți ani după ce acestea au încetat.

O alt categorie e a celor sănătoși, fără traume majore, dar ușor de influențat. Care se lasă ușor înșelați de anturaj, de presă, de emisiunile de știri. Și se pomenesc că fac lucruri absurde doar ca să-și calmeze temerile.

Fricoșii sunt cei care fumează în exces. Sau cei care beau fără măsură. Dar și cei care își riscă iresponsabil libertatea cumpărând narcotice la colț de stradă! Totul dintr-o încercare disperată (și ineficientă) de a-și calma, măcar TEMPORAR, fricile.

Fricoșii îndoctrinați

Dacă fricoșii cu patologie severă moștenită sunt rareori recuperabili, cei care au fricile DOBÂNDITE (învățate) mai pot schimba ceva. Fricile lor nu sunt realiste, ci fictive.

Convingerea irațională că o traumă din trecut se poate REPETA oricând îi face să sufle și-n iaurt! Doar pentru că s-au fript CÂNDVA, demult, cu ciorbă…

Fricile lor pot fi amplificate, accentuate și întreținute de ceva sau cineva! Unii se uită la „Știrile de la ora 5” și apoi trag concluzia că toată planeta e în pericol. Alții se lasă prostiți de articole false despre sfârșitul lumii sau meteoriți care vor lovi planeta.

Nu puțini sunt cei care CRED cu sfințenie în știrile „oficiale” de la TV, unde niște ignoranți fără studii de specialitate sunt prezentați drept „oameni de știință”. Care fac previziuni apocaliptice. Sau, mai grav, impun măsuri de protecție din sfera patologiei (de genul: stați în casă, purtați mască și singuri în mașină, dezinfectați-vă frecvent mâinile etc).

Partea bună e că un COMPORTAMENT ÎNVĂȚAT poate fi și DEZVĂȚAT. Și această categorie poate fi uneori TREZITĂ. Dacă are un INTELECT măcar la nivel mediu. (Dacă nu, rămân multă vreme irecuperabili).

Fricoșii cu stimă de sine redusă

Pe un astfel de teren, oricine poate semăna ușor semințele fricii. Stima de sine fiind FUNDAȚIA pe care ne construim povestea. Iar dacă fundația e fragilă, la fel va fi întreaga construcție. Gata să cadă la prima furtună mai serioasă.

În această categorie intră și adolescenții. Ei au stima de sine ÎN FORMARE. Și aceasta poate fi ușor SĂPATĂ de către orice adult din jurul lor!

Copiii au tendința naturală SĂ CREADĂ că adulții chiar ȘTIU ce vorbesc! Fără să-și imagineze măcar că nu ei le vorbesc, ci FRICILE lor! Frici care SE TRANSMIT ușor prin vorbe aruncate fără discernământ!

E ca și cum s-ar arunca semințele unor buruieni pe un teren fertil. Ele vor infesta terenul și vor încolți rapid. Fiind apoi greu de combătut!

La fel, oamenii slabi, care nu au ÎNCREDERE în propria persoană, vor fi ușor de speriat. Și se vor contamina cu frica altora! Chiar dacă nu există pericole sau motive REALE pentru asta!

Însă stima de sine se poate reconstrui, repara, îmbunătăți de la o lună la alta!

Fricoșii se tem să ceară sprijin!

Caracteristica fricoșilor e că le e frică să CEARĂ sprijin pentru a învăța să-ți învingă frica! Astfel că fricile se autoconservă!

Frica lor poate fi de a nu li se descoperi o boală psihică gravă! O ipohondrie ascunsă, nerecunoscută, alimentată de stima de sine redusă! Ei nu știu că bolnavii cu boli psihice grave nu sunt CONȘTIENȚI de boala lor! Și că simplul fapt că-și pun întrebarea dacă sunt psihic sănătoși e un indiciu de… sănătate mentală!

Alții se tem că ar putea afla cineva de faptul că au psiholog/psihoterapeut! Și că i-ar putea ironiza sau șantaja! În această zonă sunt cei cu intelect redus, care nu sunt capabili să perceapă DEOSEBIREA dintre medicul psihiatru și psiholog!

Însă cei mai mulți se tem de… propria frică! E abilitatea FRICILOR de a se autoconserva. Nu-i lasă pe cei afectați să și le rezolve! Să lucreze asupra lor!

Fricoșii de azi pot fi curajoșii de mâine!

Toți, fără excepție, am trecut sau trecem, prin stări de frică. Unii, mai ghinioniști, au tendința să le PĂSTREZE. Alții, mai norocoși sau mai fermi, fac un EFORT pentru a le depăși.

Unii reușesc cu ușurință. Alții se învârt în cerc (declară că: ÎN+CERC să înving frica, dar nu pot). La asta contribuie tiparul comportamental moștenit, în combinație cu cel DOBÂNDIT de la ANTURAJUL în care trăim.

Într-un anturaj de persoane traumatizate, temătoare, vom MODELA (copia involuntar) comportamentul lor. Fără să vrem. Și fără măcar să bănuim asta!

La fel, într-un grup de oameni CURAJOȘI, vom împrumuta treptat câte o mică porțiune din CURAJUL lor!

Prin urmare, fricoșii autentici nu prea există! (Exceptând cazurile cu patologii severe, destul de rare). Ci doar oamenii care STAGNEAZĂ, dintr-un motiv sau altul, în starea TEMPORARĂ de frică. Pentru care nu au găsit ÎNCĂ soluțiile potrivite.

Fricoșii nu cred în curaj!

Iar lipsa lor de ÎNCREDERE este cea care îi poate menține blocați în temeri nejustificate. Vorba proverbului:

Fie că CREZI că poți, fie că CREZI că nu poți, în ambele cazuri… ai dreptate!

Deci încrederea ta în tine și în capacitatea ta de a-ți administra corect mintea face diferența dintre cei care au ghinion și cei care au noroc!

Iar când frica atinge un nivel limită, și devine insuportabilă, fricoșii găsesc, uneori, resursa lor de CURAJ. Și fac pasul necesar pentru a scăpa de frici.

Și atunci se pun pe treabă! Citesc, se documentează, învață! Și apoi apelează la sprijinul cuiva de încredere!

Iar dacă nu reușesc, sar peste limitele normalității și apelează la medicație. Care le calmează, TEMPORAR, fricile duse la extrem care îi împiedică să funcționeze!

Fricoșii pot fi recuperați

Uneori, după tratamentul medicamentos, temerile se atenuează. Însă acesta nu schimbă TIPARELE de gândire și de comportament!

Pentru a gestiona corect fricile, e nevoie să se lucreze la RĂDĂCINA lor! Și logoterapia (terapia prin cuvânt) poate fi una dintre soluții.

Însă sarcina de a-și GESTIONA corect propriile frici revine fiecărei persoane în parte! Procesul terapeutic are doar un efect de informare și educare. Fără a ÎNLOCUI acțiunile proprii ale altei persoane!

Astfel, fricoșii au ingrata sarcină să-și rezolve SINGURI fricile. Cu un minimum de ghidare din exterior (clic AICI). Ghidare care ar fi bine să nu fie lăsată pe mâna prietenilor, rudelor sau părinților. Care ar putea oferi sfaturi aparent „dezinteresate” care fac adesea mai mult rău decât bine.