Realitatea imposibilă e un concept relativ nou. Sau mai exact, un mod de a INTERPRETA realitatea greu de suportat! Pe care o tratăm cu NEGARE! Refuzând să o ACCEPTĂM!

Practic, avem de-a face cu o REACȚIE DE APĂRARE. Cu un mecanism de protecție nesănătos. Dar util pentru moment. Un fel de schizofrenie temporară. Sau mai exact, un REFUGIU în iluzie!

Realitatea imposibilă e doar o eroare de percepție obișnuită

Atunci când ceva ne surprinde neplăcut, apare NEGAREA. Datorată DIFICULTĂȚII de A ACCEPTA ceva greu de crezut! Sau și mai greu de digerat!

E prima reacție infantilă la confruntarea cu REALITATEA! Fiind ceva specific copilului minor. Care va NEGA orice lucru dureros. Pretinzând că acesta nu există!

Creierul se PROTEJEAZĂ de șocurile emoționale greu de suportat! Motiv pentru care folosește MINCIUNA. Sub formă de autoamăgire.

Bancul cu ardeleanul la zoo spune că acesta se uită îndelung la girafă. Meditează multă vreme. Apoi decretează ferm: Animalul ăsta nu există!

Însă mecanismul acestei imposibile realități poate fi înțeles mai ușor dacă folosim această metaforă sub formă de glumă! Ca să devenim CONȘTIENȚI că ne AUTOMINȚIM!

Realitatea imposibilă e la interior

Adică face parte din percepția noastră subiectivă. Din ceea ce noi VREM SĂ CREDEM! Și nu din ce vedem în mod real la exterior!

Cu alte cuvinte, vorbim de o CONSTRUCȚIE proprie. De o ILUZIE autoadministrată. Sau de o halucinoză fabricată pe moment.

Refuzând să ACCEPTĂM o realitate incomodă, preferăm să CREDEM o poveste improvizată sub formă de iluzie. Un fel de „așa mi-ar plăcea mie să fie” servită pe post de „așa este”!

În lumea noastră INTERIOARĂ putem inventa ce dorim. Și nimeni nu ne va contrazice! Fabulațiile, halucinozele sau delirul sunt acceptate. Mai ales dacă ne oferă o perspectivă mai plăcută decât adevărul!

Realitatea imposibilă e temporară

Că dacă rămâne permanentă, o iei razna! Și rămâi blocat în iluzie. Fără a mai fi interesat să ieși din ea! Practic, vei înceta să cauți adevărul. Căutând continuu o CONFIRMARE a iluziei în care tu te zbați.

Rolul meu e să te sprijin. Să FACILITEZ o autoobservare focalizată. Discutând despre faptele și rezultatele lor. Fără a lua parte și eu la ROLUL pe care tu ai acceptat să-l joci.

Și atunci ești nevoit să observi și tu realitatea obiectivă. Și nu cea imposibilă, creată de tine temporar!

Rolul meu e să observ dacă percepi realitatea în mod corespunzător. Și dacă ai tendința să o falsifici. Sau să o mistifici. Pentru a fi în acord cu iluziile sau prejudecățile tale.

Hai să vorbim despre asta! Dar numai dacă te simți PRĂGĂTIT. (clic aici)

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000