Pragmatismul face diferența între succes și eșec
Pragmatismul tău înseamnă să fii orientat spre rezultate. Să fii proactiv, ferm, hotărât, și dispus să treci rapid la acțiune. Fără teama continuă de a nu face greșeli.
Iar dacă lucrurile nu ies de la început așa cum dorești, dacă ești pragmatic le corectezi din mers. Astfel că erorile sunt percepute ca fiind lecții. O capacitate de a te reinventa continuu, de a te adapta la schimbări, arată că pragmatismul te caracterizează.
De unde vine pragmatismul?
Ca și orice altceva, pragmatismul se învață. Se educă și se antrenează în timp. Mai precis, se modelează. Cu alte cuvinte, îl vedem la alții, îl admirăm, și apoi, aproape involuntar, alegem să îl copiem. Nimic rău în asta!
Este chiar indicat să imităm oamenii de succes pe care îi admirăm! Aș spune că este cea mai rapidă și eficientă cale de a te educa în mod real! Putem învăța multe citind, însă mult mai eficient e să relaționăm! Arta este să avem pragmatismul necesar pentru a ne alege corect modelele de viață!
La ce ne folosește pragmatismul?
Știm că sistemul de învățământ este el însuși lipsit de pragmatism. E ceva obișnuit să întâlnești tineri care au studiat timp de 8 ani o limbă străină în școală, fără să fie capabili să o și folosească!
Adică au petrecut circa 64 de ore anual, în total peste 500 de ore în 8 ani – clasele V-XII, cu eficiență apropiată de zero! În același timp, alții fac un curs intensiv, și doresc cu adevărat să învețe. Aceștia, după mai puțin de 100 de ore, pot deja să comunice într-o limbă străină!
Diferențele nu stau atât în capacitatea lor de învățare, cât mai ales în motivația lor și în pragmatismul sistemului folosit de cel care predă! Dacă un profesor de la stat își ia salariul, indiferent de REZULTATE, o firmă privată care dă randament redus își poate pierde toți clienții. Poate fi vorba aici de supraviețuire pe o piață liberă!
Ce stă la baza pragmatismului?
Există doi factori majori care influențează pragmatismul tău. Primul este moștenirea genetică. Un tipar de personalitate anxios (temător), ezitant, va tinde să refuze acțiunea. Să o amâne la nesfârșit. Să evite luarea unor decizii, din frica de a nu greși.
Însă șansa unui fotbalist de a rata o lovitură este cea mai mare dacă acesta refuză să șuteze! Dacă șutează, sunt șanse relativ mari să rateze. Însă dacă evită, amână sau ezită continuu să tragă la poartă, ratarea e deja sigură! Șansa relativ mică de a marca dispare complet, dacă atitudinea este de evitare!
Al doilea factor, mult mai puternic și mai important decât primul, este MEDIUL. Anturajul în care ai crescut, oamenii pe care i-ai văzut, și e care i-ai imitat fără să vrei. Tiparul evitant poate fi transmis genetic, însă MEDIUL care îl încurajează, sau îl modifică este factorul principal.
Cu alte cuvinte, dacă te vei înconjura cu tigri, în timp vei primi câte ceva din curajul lor. Iar dacă stai între găini, degeaba te-ai născut vultur, că te vei teme să zbori.
Cum se poate dezvolta pragmatismul?
Prin alegerea ta de a deveni mai pragmatic. Dar tocmai aici e paradoxul! Chiar oamenii lipsiți de pragmatism vor ezita să-l mai caute! În timp ce persoanele cu o minimă doză de pragmatism vor realiza că pragmatismul este RESURSA lor cea mai valoroasă.
Astfel că vor face un efort conștient ca să-l dezvolte, să-l amplifice la maximum! De unde și tendința, oarecum naturală, care împarte inegal populația în două mari tabere. Unii sunt cei care au succes, și alții care par să nu aibă noroc!
Astfel că o persoană pragmatică va ALEGE să folosească pragmatismul propriu deja existent pentru a deveni mai curajoasă, mai proactivă, mai pragmatică! Fapt care îmi aduce aminte de enunțul biblic, în care se spune: „Cine are, va avea mai mult. Cine nu are, va pierde și ceea ce are!” Este posibil ca acest citat să se refere chiar la pragmatism.
Pragmatismul e ca și focul
Dacă există o scânteie, aceasta poate aprinde flăcări puternice, care pot încălzi case mari. Însă în lipsa acelei scântei, frigul va pune stăpânire peste tot. Pentru a deveni eficient și pragmatic, ai nevoie măcar de acea mică primă scânteie.
De curajul de a trece la treabă. Dublat de abilitatea de a focaliza ATENȚIA ta spre lucrurile care chiar contează. Pentru a fi INTERESAT de dezvoltarea ta personală, profesională și emoțională.
Pe care să ți-o DOREȘTI cu adevărat. Atât de mult încât să poți să treci oricând în mod practic la ACȚIUNE. Mai ales atunci când OCAZIILE de a crește, de a te dezvolta, de a deveni tot mai PRAGMATIC sunt la tot pasul. Una din ele este și discuția GRATUITĂ, online sau la telefon, pe care ți-o ofer chiar acum – clic AICI!
0
0
0
0