Refugiul în iluzie este specific omului. Ca mod de a fugi de o realitate greu de suportat. Indică o frică de confruntare cu adevărul.

Teamă specifică de regulă copiilor. Însă păstrată de adolescenți și de adulții imaturi. Persoanele care refuză să se maturizeze fac asta pentru a fugi de ei înșiși. De traume pe care refuză să le înfrunte.

Refugiul în iluzie este util pentru copii

Copilul se confruntă adesea cu situații incomode. Însă el are un mecanism de protecție. Evadează în lumea poveștilor. Se refugiază acolo. Se minte pe sine.

Și acceptă minciuna ca fiind un adevăr prefabricat. Astfel, reușește să treacă, temporar, peste situațiile dureroase. Să ignore măcar parțial durerile sufletești, pierderile și abandonul.

Mecanismul este necesar pentru copil. Protejează personalitatea în formare. Redă armonia pierdută. Ajutând copilul să se adapteze continuu la un mediu toxic, nefavorabil, greu de suportat.

Refugiul în iluzie în adolescență

Adolescentul devine, pe zi ce trece, tot mai realist. Însă și pentru el realitatea de zi cu zi este dură. Traumele sunt la ordinea zilei. Iar adulții sunt prea ocupați cu munca, și refuză să le observe.

Așa că evadarea din realitate rămâne utilă ca mecanism de adaptare. Arta este ca adolescentul să fie capabil să distingă, să deosebească mecanismele sănătoase de cele dăunătoare.

Ca exemplu sportul, studiul, lectura și pasiunile sunt modalități bune de a crea STAREA DE BINE. De a trece peste situațiile critice sau traumatizante.

Terapia ocupațională este utilă în această etapă a vieții. Care se întinde de la 11 la 25 de ani!

Dimpotrivă, excesele de alcool, tutun, jocuri pe calculator, stupefiante, fac parte din categoria mecanismelor NESĂNĂTOASE de adaptare.

Orice EXCES devine dăunător. Deși are ca rol, la început, să aducă mai aproape refugiul în iluzie temporar. Uneori atât de necesar adolescentului.

Refugiul în iluzie la vârsta adultă

Abia după vârsta de 25 de ani putem vorbi de adult. Deși maturitatea se proclamă la 18 ani, când apare responsabilitatea juridică, emoțional rămânem adolescenți până la 25-30-35 de ani!

Mai mult, uneori apare refuzul maturizării. Se preferă refugiul în iluzie specific copilăriei și adolescenței!

Maturizarea emoțională presupune, în primul rând, asumarea de RESPONSABILITĂȚI specifice adultului. Iar acestea sunt sarcini prea dificile pentru adolescent.

Amânarea asumării lor e o realitate. Doar presiunile de ordin financiar, și traumele existențiale, pot determina adolescentul să se maturizeze.

În lipsa lor, tendința sa este de stagnare. La fel, dacă acestea vin pe nepregătite, brusc, și sunt copleșitoare, pot fi respinse. Prin refuzul de a le înfrunta! Folosind refugiul în iluzie!

Refugiul în iluzie nu rezolvă problemele!

Evitarea confruntării cu problema, și refugiul în iluzie, sunt rezolvări fictive. Dacă refuzi să recunoști existența unei probleme, de fapt ai NEGAT necesitatea rezolvării ei!

Fapt care duce la MENȚINEREA problemei respective. Ea rămâne activă! Chiar dacă va fi NEGATĂ agresiv de persoanele care fug de responsabilitate!

Însă această metodă nu dă rezultate. Degeaba te speli pe mâini și folosești NEGAREA. Doar pentru că refuzi să îți asumi o responsabilitate.

Problemele apar, la adult, când fuga de realitate necesită EFORT. ADEVĂRUL tinde să iasă la suprafață mereu! Iar ascunderea lui continuă necesită multă energie.

Iar asta duce la epuizare. La sentimentul de vid, de gol interior. Care se cere ameliorat, eliminat, vindecat. Sau măcar uitat pentru moment. Astfel că refugiul în iluzie devine rapid  o NECESITATE urgentă!

Refugiul în iluzie necesită surogate

Copilul sau adolescentul pot să viseze cu ochii deschiși fără efort. Însă adultul are nevoie de artificii. De surogate, de înlocuitori. Generatori de vise, fără de care apare nedorita CONFRUNTARE cu REALITATEA dură a vieții.

Astfel, apar MECANISMELE DE COMPENSARE. Metode prin care adultul poate să EVADEZE. Să aleagă refugiul în iluzie. Ca mecanism de EVITARE a confruntării cu propriile sale responsabilități.

Problema este cu EXCESELE. În momentul în care refugiul în iluzie devine un MOD DE VIAȚĂ, el necesită cantități de stimuli de tip SUROGAT tot mai mari.

Dacă REALITATEA dură e prea puternică, și prea EVIDENTĂ, va fi greu să o eviți mereu. Tot mai greu. Așa că vei recurge tot mai des la înlocuitori. În cantități tot mai mari! Al căror efect de autoiluzionare se va reduce în timp. Așa apar excesele.

Cum poate fi evitat refugiul în iluzie?

Doar prin confruntarea cu realitatea. Prin ieșirea din NEGARE. Și ACCEPTAREA adevărului. Apoi, prin PREGĂTIRE continuă. Care în final duce la ieșirea din ILUZIE. La asumarea unor RESPONSABILITĂȚI.

Însă procesul de PREGĂTIRE poate fi îndelungat. Poate deveni el însuși un mod de a perpetua refugiul în iluzie! Citesc, mă documentez, caut soluții! Dar fără să am CURAJUL necesar să le și folosesc!

Doar o PERSOANĂ care mă ghidează în mod profesionist îmi va reda ÎNCREDEREA CĂ POT! Și abia atunci voi trece, realist, la ACȚIUNE concretă!

Încurajarea provine de la cei din jur! De la alte persoane. Extrem de rar rude, colegi sau prieteni! În special vine de la persoanele pe care LE EVIT.

Pe care doar refugiul în iluzie le mai ține la distanță! Și doar confruntarea cu realitatea și asumarea responsabilității le mai poate accepta!

Cum trec peste refugiul în iluzie?

Printr-un dialog interior sincer. Adică să vorbești tu cu tine! Fără să te mai minți! Pare complicat? Chiar este! De aceea rolul meu în viața ta poate fi atât de important!

Voi asculta ce spui, și te voi avertiza, discret, când observ că vrei să fugi de tine. Când te refugiezi în TRECUT. Sau încerci să te ancorezi într-un VIITOR iluzoriu. Fapt care te ajută să evadezi din PREZENT.

Înțelege că viața ta se construiește aici și acum! Ceea ce a fost nu mai poate fi schimbat. Iar ceea ce va fi cândva, dacă va mai fi, se poate modela doar AZI!

Și o vei face, dacă dorești, alături de mine. Discutând GRATUIT o întreagă oră (clic aici).

Doar dacă ai CURAJUL să îți asumi RESPONSABILITATEA asupra vieții tale. Cu determinarea de a accesa ceea ce se cheamă echilibru și autocontrol emoțional. Sau mai simplu, STARE DE BINE.