Relația de cuplu pornește cel mai adesea de la o întâmplare. Adesea, acordăm mai multă atenție alegerii unui automobil, decât căutării partenerului de cuplu!

Mitul dragostei la prima vedere este încă larg răspândit. Preluat din filmele romantice, și luat în serios.

În realitate, relațiile încep superficial, adesea pe baza unei prime impresii. În special cu privire la aspectul fizic, îmbrăcăminte sau alte detalii pur vizuale nesemnificative.

Când relația de cuplu devine oficială

Un alt mit cu privire la oficializarea căsniciei ne face să trăim cu convingerea că devenim proprietarii partenerului de cuplu. E ca o tranzacție, ca un contract semnat.

Însă acesta nu schimbă deloc datele problemei! Deoarece și după semnarea contractului incompatibilitățile, emoțiile negative sau traumele subconștiente RĂMÂN ACTIVE!

Certificatul de căsătorie nu rezolvă nimic din toate astea. Și nici nu garantează schimbarea TIPARELOR DE PERSONALITATE ale partenerului!

Deși trăim uneori cu acest tip de CONVINGERI. Complet nerealiste și disfuncționale.

Relația de cuplu și copii

Contrar credinței larg răspândite, apariția copilului nu cimentează relația de cuplu, și nici nu responsabilizează întotdeauna partenerul. Dimpotrivă, pot afirma că adesea relația de cuplu se rupe de multe ori tocmai atunci când apare copilul!

Pe de o parte hormonii specifici maternității SCHIMBĂ complet comportamentul mamei. Pe de altă parte, rareori tatăl este PREGĂTIT cu adevărat să suporte ȘOCUL SCHIMBĂRII.

Dacă are trauma de abandon, o poate retrăi atunci când partenera începe să-l neglijeze complet! Iar lipsa de experiență și imaturitatea îl pot determina să iasă din relație.

Sau să caute relații extraconjugale prin care să încerce să se auto-valideze, să compenseze ceea ce el percepe ca pe o traumă de abandon din partea partenerei.

De fapt ce ne atrage la partener în relația de cuplu?

Adesea, ceea ce ne atrage la nivel SUBCONȘTIENT la el/ea este tocmai asemănarea cu unul din părinții noștri!

O familiaritate subconștientă, impresia că „ne știm de multă vreme”. Observăm unele similarități, le percepem ca fiind CUNOSCUTE, apoi le acceptăm ca fiind OBIȘNUITE.

Însă aceste familiarități pot fi chiar acele trăsături pe care nu le agreăm la părinții noștri!

Femeia care își alege un partener dominant și agresiv, apoi divorțează, găsește adesea alt partener care se dovedește a fi fel. Repetă acest TIPAR până când ajunge la concluzia falsă că „toți bărbați sunt violenți”. Sau că are ghinion.

Sunt doar idei preconcepute, sau generalizări păguboase, sau blocaje mentale bazate pe simple PRESUPUNERI. Făcute pe baza unor întâmplări și experiențe nefericite. Întărite și de unele tendințe DOBÂNDITE de a atrage partenerul nepotrivit.

Fără să ACCEPTE faptul că tot ceea ce am dobândit, sau asimilat cândva, în copilărie, poate fi și dezvățat cu puțin efort la maturitate.

Relația de cuplu se bazează pe valori comune

Modul în care privim lumea e diferit. Metaforic vorbind, culoarea unui perete alb este percepută DIFERIT de către cei care poartă ochelari cu lentile colorate!

Cel cu lentile gri va vedea peretele ca fiind gri, iar cel cu lentile roz îl va PERCEPE ca fiind roz! Fără absolut nici o legătură cu culoarea albă a peretelui!

Realitatea pălește întotdeauna în fața modului în care TU O PERCEPI! Iar PERCEPȚIA ta poate fi ușor distorsionată, influențată, denaturată sau modificată de ceea ce se cheamă SISTEMUL TĂU DE VALORI. ,

Convingerile similare, obiectivele asemănătoare, și dorințele de același tip și intensitate creează mai multă COMPATIBILITATE într-un cuplu decât admirația unei fuste prea scurte, sau atracția sexuală de moment!

Relația de cuplu și tiparele de personalitate

Tiparele de personalitate pot fi similare, sau complementare. Uneori, cuplurile se pot baza pe SIMILARITATE. Temperamentul asemănător, modul de a reacționa la stres, și de a reacționa în anumite situații poate fi similar la ambii parteneri.

Alteori, COMPLEMENTARITATEA este pe val. Unul din parteneri poate fi retras și tăcut, iar altul sociabil și vorbăreț! Se spune că ei se completează unul pe altul.

Defectele unuia sunt compensate de calitățile altuia. Însă, atenție mare, fiecare excelează într-un alt domeniu. în care celălalt nu se descurcă.

Astfel, conflictele sunt mai reduse, și COMPETITIVITATEA scade. Ajutorul reciproc, sentimentul că te poți baza pe celălalt duce la o anumită interdependență.

Relația de cuplu și adaptarea la stres

Capacitatea unei persoane de a face față stresului este esențială. Mecanismele diferă de la om la om, și adesea au originea în copilărie. Fiind extrem de puternic ancorate în ceea ce numim trăsăturile de personalitate.

Acestea tind să fie relativ STABILE. Însă pot fi modificate, la MATURITATE, dacă ne dorim asta, și cu un EFORT semnificativ!

Din păcate, puține persoane reușesc să CONȘTIENTIZEZE (deși ele ȘTIU) că mecanismele lor de ADAPTARE LA STRES sunt improprii, nesănătoase sau de-a dreptul disfuncționale.

Iar dacă nu ACCEPTĂ faptul că pot SĂ SCHIMBE ceva, nu vor schimba nimic.

Adaptarea la stres e un mecanism de autoreglare

Colecția de mecanisme NEDORITE, improprii, nepotrivite sau disfuncționale este impresionantă! Oamenii DIFICILI se simt bine și se AUTOREGLEAZĂ TEMPORAR doar dacă blamează, devalorizează, se ceartă, domină agresiv, atacă sau critică alte persoane!

Alții se autoreglează mai degrabă prin mecanisme externe dăunătoare, care în timp tind să devină excesive: fumat, mâncat, consum de alcool, jocuri de noroc, muncă în exces și adesea consumul de substanțe narcotice (legale – medicamentele, sau ilegale – drogurile).

Relația de cuplu și mecanismele de adaptare

Odată intrat în relație, e chestie de timp să apară discuții, păreri diferite sau chiar certuri. Atunci intră în funcțiune TIPARELE deja asimilate. Ele sunt aproape AUTOMATE, adică le folosim fără să gândim prea mult!

REACȚIILE de apărare, de combatere a stresului, de a opoziție față de părerea celuilalt pot fi disproporționate, negative, autodistructive sau foarte deranjante pentru partener.

Și aici intervine ACCEPTAREA faptului că le putem ajusta, modifica, tempera, amâna sau reorienta.

Dacă persistăm în NEGAREA lor, înseamnă că ALEGEM să le păstrăm așa cum sunt. Caz în care partenerul va tinde să devină și el tot mai CONFLICTUAL. Trăind amândoi cu SPERANȚA (adesea deșartă) că partenerul „va trebui” (oare?) să se schimbe!

Însă fiecare are dreptul să ALEAGĂ, să ia DECIZII, să rămână în NEGARE, sau SĂ ACCEPTE necesitatea unei schimbări.

Relația de cuplu și schimbarea dorită

O schimbare a trăsăturilor de personalitate nedorite poate avea loc numai dacă se iese din NEGARE. Dacă ambii parteneri ACCEPTĂ că au de lucrat serios la modificarea unor PATTERN-URI (trăsături) de personalitate nedorite, neproductive și deranjante.

Însă adesea măcar unul din parteneri va NEGA existența problemelor! Deci va refuza SĂ ACCEPTE necesitatea schimbării. Chiar dacă efortul în acest sens este unul acceptabil.

Însă necesită cooperarea și colaborarea cu un specialist. Fapt pe care o persoană care NEAGĂ necesitatea schimbării îl va REFUZA obsesiv.

Cum schimb practic atmosfera în relația de cuplu?

Pentru a schimba atmosfera, ai de schimbat automatismele tale. Trăsăturile de personalitate nedorite, devenite tipare. Iar partenerul de cuplu are de făcut același lucru!

Doar persoanele care ACCEPTĂ că pot schimba ceva, și care sunt DISPUSE să facă un efort în acest sens, vor avea succes. Cu condiția să găsească specialistul COMPATIBIL.

Uneori, îl descoperi mai greu, numai după ce discuți cu 5-10-15 persoane! Dar tocmai acesta e SECRETUL oricărei relații reușite.

Fie ea relație de cuplu, de afaceri, de prietenie, sau una pur terapeutică! De a căuta, a discuta, a cântări a decide și A ALEGE CORECT, în cunoștință de cauză!

Personal, îți ofer această șansă, de a testa abilitatea noastră de a colabora armonios, oferindu-ți GRATUIT prima discuție (clic AICI).