Simplitatea e la îndemâna tuturor. Însă e tot mai rar folosită. Sistemul de învățământ românesc promovează stilul academic. Bazat pe memorarea și folosirea multor informații disparate. Rupte de context.

Viața, așa cum este ea, nu se reflectă în sistem. Abilitățile predate sunt lipsite de finalitate practică. Artificial izolate de natură, de mediu, de oameni.

Elevul le asimilează pentru că i se spune că așa trebuie. Și pentru că e captiv în goana după note mari! Care în realitate nu au valoare!

Simplitatea diferă de academicul artificial

Cu alte cuvinte, sistemele artificial create se îndepărtează mult de simplitatea atât de necesară! Exemplul sugestiv este și cel al urșilor dansatori:

Poți dresa ușor un urs să danseze pe sunetul tobelor, dacă asta vrei. Tot ce ai de făcut e să pui puiul de urs pe o plită prea fierbinte, în timp ce bați tobele. Arsura tălpilor, durerea provocată în acest mod va fi asociată cu sunetul tobelor, și ursulețul va dansa.

Mai târziu, când devine matur, ursul păstrează încă vie amintirea durerilor suferite, și dansează la sunetul tobelor! Asociate cu arsurile din tălpi!

În același mod, școala ne dresează. Ne trasează OBIECTIVE false. Goana după note, competiția absurdă dintre elevi, ne rămân adânc imprimate.

Ca adulți, suntem tot mai incapabili să ne setăm obiective practice. Astfel că risipim energia mentală pe CONFLICTE mărunte. Generate de emoțiile negative pe care nu am fost educați să le înțelegem. Nici vorbă să le mai și controlăm!

Simplitatea duce la succes!

Cu cât studiezi mai mult, cu atât devii mai complicat. Fapt care poate duce la ruperea de lumea exterioară. Oamenii simpli vor înțelege tot mai greu ce vrei să spui. Iar setarea lor pe COMPETITIVITATE îi va împiedica să coopereze cu tine.

Cu cât ești PERCEPUT ca fiind mai educat, cu atât vei fi considerat un concurent mai periculos. Așa că abilitatea ta de a forma relații interumane va scădea mult!

Însă rolul educației tale este să te ducă la succes! Iar succesul este azi rezultatul unui EFORT COMUN! Abilitatea ta de COMUNICARE, de cooperare, este esențială! Iar aceasta se bazează pe simplitatea atât de necesară!

Simplitatea e prea complicată uneori!

Unele lucruri complicate se pot simplifica destul de greu. Poate fi necesar un efort pentru asta. Întrebarea e: Câtă lume ar fi dispusă la acest efort? (clic aici)

Medicul, de exemplu, a studiat mult. Apoi, pune un diagnostic pacientului. În sarcina sa ar fi și educarea lui. Există chiar obligația legală de a informa corect pacientul, și de a obține un consimțământ scris de la acesta. Mai ales că nu există garanții cu privire la eficiența tratamentelor.

Însă în locul unei DECIZII bazate pe INFORMAȚIE accesibilă, pacientul semnează, FORMAL, hârtiile. Pentru că ȘTIE că e o formalitate necesară.

Cât despre medic, este adesea prea grăbit, și rareori dispus să explice simplu problema. Iar dacă nu o face PE ÎNȚELESUL pacientului, se va rupe… RELAȚIA. Iar pacientul va pleca la alt medic, și tot așa. Până va găsi unul dispus să COMUNICE.

Simplitatea devine un lux?

În sistemele de tip birocratic, prima sacrificată devine chiar simplitatea. Lucruri care se pot face de la distanță sunt organizate prost, și necesită acte și cozi inutile.

Cu singurul scop de a da de lucru unor bugetari. Pare a fi un sistem social. Însă e unul auto-distructiv.

A complica lucrurile doar pentru a respecta pretinse norme, face ca în România să se ceară, din exces de zel, mult mai multe acte, avize și hârtii decât în alte țări europene! Avem de reînvățat să fim simpli. Naturali. Apropiați de natură și de oameni.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000