Lume poate însemna lumea reală, sau lumea imaginară. Ambele există, și fiecare are rolul ei. O lume e reală, exterioară, tangibilă, percepută de simțuri. Cealaltă lume e imaginară, interioară, construită de GÂNDURILE tale.

Existența ta se desfășoară la intersecția celor două lumi. Prima te ajută să supraviețuiești, să îți desfășori activitățile de zi cu zi. A doua are ca scop să te ajute la planificarea existenței tale din cea de-a doua.

Tu cât timp petreci într-o lume virtuală?

Uneori, existența ta în lumea reală este atât de dură, încât ALEGI să te refugiezi, involuntar, într-o lume imaginară. Dacă faci asta în copilărie, se cheamă mecanism de protecție, și îți poate fi de mare folos pentru a depăși unele traume greu de suportat.

Însă ca adult, refuzul de a accepta lumea reală și greutățile ei te poate duce la un grad prea ridicat de disfuncționalitate. Adică la refugiul în lumea ta interioară. Acesta apare atunci când simți că nu mai poți face față solicitărilor și mediului tot mai agresiv.

Astfel, poate să apară o depresie puternică, o lipsă de energie, o anxietate (frică fără obiect), sau un comportament dependent.

Multe dependențe nu au origine chimică, așa cum credem. Ci sunt ancorate în NEVOIA de a ne refugia în lumea imaginară! Astfel, dependența de jocuri de noroc sau cele pe calculator poate fi la fel de puternică și stabilă ca și dependența de substanțe!

Poți fi prezent mereu în lumea reală?

Pentru a fi prezent în lumea reală, ai nevoie de un efort constant de a gândi. Însă acesta consumă extrem de multă energie! Realitatea de zi cu zi se SCHIMBĂ atât de rapid, încât EFORTUL MENTAL necesar adaptării și readaptării este rareori disponibil.

Creierul este setat pe economisirea de energie. Orice efort, fie el prea mare, fie de lungă durată, te va epuiza. De unde și tentația de a renunța, măcar pe moment, la adaptarea continuă.

Pentru a ALEGE refugiul în lumea interioară, virtuală. Creierul este adesea supraaglomerat, și nevoia de PAUZĂ este extrem de importantă. Așa că relaxarea îi este necesară.

Tu cum te relaxezi?

Poți alege să faci exerciții, să te relaxezi câteva minute, și apoi să treci la treabă, folosind rațiunea. Sau să nu faci exerciții, și să te forțezi continuu să rămâi lucid. Până la momentul în care creierul rațional ajunge la suprasaturație.

Atunci, poate alege să se deconecteze singur. Să refuze să funcționeze, și să te oblige să te refugiezi în interior. Moment în care poți să pierzi controlul asupra lui!  

La fel ca orice alt organ, suprasolicitarea poate duce la epuizare sau la supraîncărcare! Abilitatea ta de A TE ANTRENA continuu pentru a nu cădea în extreme este extrem de importantă!

De ce evadezi din lumea reală?

Pentru că ai nevoie de pauze. Iar un mod elegant de a evada PARȚIAL este pilotul AUTOMAT. Vei înceta să mai folosești gândirea rațională, și vei alege să te folosești de PERCEPȚII ale lumii înconjurătoare pe care le-ai înregistrat în trecut.

Poți înlocui ușor ADAPTAREA continuă cu O IMAGINE DIN TRECUT a faptelor, evenimentelor sau a realității. Astfel, vei trăi în trecut, prin prisma unor clișee, economisind energie mentală. Fără a mai simți nevoia de a evada, sau de a te readapta la realitatea de azi.

Important e că gradul tău de DISFUNCȚIONALITATE este mai redus, mai greu de observat. Nu ai depresie, nici delir, ci doar o IMAGINE ușor depășită, neactualizată, a realității de ACUM.

O lume ușor distorsionată ajută?

Dacă ALEGI calea de evadare ușoară, nu o iei razna complet. Ci parțial, discret și imperceptibil. Rămâi oarecum ancorat într-o realitate ASEMĂNĂTOARE cu cea de azi. În realitatea PERCEPUTĂ în trecutul apropiat!

Care uneori diferă doar puțin față de cea de azi! Mai ales dacă ai și o slujbă în care RUTINA e prezentă. Astfel, în loc să FUGI de tine în lumea imaginară a dependențelor sau depresiei, poți rămâne ancorat lejer în REALITATEA mai apropiată a zilei de ieri. Iar dacă ai norocul ca schimbările să fie lente, deviația ta de la realitate va fi mică și nesemnificativă.

Vei face și azi ce ai făcut ieri, fără să percepi vreo diferență. Fără să existe vreo necesitate presantă de schimbare! Schimbare care necesită efort mental, și creează disconfort. Așa că există riscul să intri într-o RUTINĂ TOXICĂ. În care alegi să refuzi schimbarea și orice efort mental rațional!

O lume stabilă e vulnerabilă?

Stabilitatea e confortabilă, însă e extrem de vulnerabilă. Te vei ancora puternic în ea, și vei dezactiva capacitatea ta de ADAPTARE. Obișnuindu-te să folosești PILOTUL AUTOMAT, vei renunța la a mai folosi GÂNDIREA RAȚIONALĂ!

Derapajele de la lumea reală vor fi nesemnificative la început, și imperceptibile. Însă în timp vei ajunge să trăiești într-o lume care nu mai există! În timp ce tu ai ALES să te complaci în zona de confort a lumii tale virtuale, lumea reală s-a modificat.

Lent, dar sigur, SISTEMUL DE VALORI în care tu crezi a fost ÎNLOCUIT de o lume DIFERITĂ. Pe care ai refuzat să o mai vezi! Astfel că fără să vrei, trăiești în trecut.

Cum să revii într-o lume reală?

Primul element care te ajută să fii stabil într-o lume reală e să știi CÂND ȘI CUM să îți permiți evadarea TEMPORARĂ în lumea virtuală. Poți petrece câteva minute zilnic, făcând exerciții simple, și accesând lumea virtuală în scop de relaxare.

Fapt care va pregăti creierul pentru a se reîntoarce cu maximă luciditate în lumea reală. Capabil să se confrunte cu ea, cu schimbările și dificultățile ei.

E un antrenament similar celui prin care sportivul, care merge la sală câteva ore săptămânal, își întărește mușchii astfel încât aceștia să reziste solicitărilor zilnice obișnuite! La fel e și cu creierul!

Abilitatea ta de a-l ANTRENA corespunzător este singura care îl poate păstra la nivel maxim de ancorare în realitate! (clic AICI dacă te simți pregătit să te antrenezi). Altfel, evadezi treptat, pe nesimțite, spre o lume virtuală, fără ca măcar să observi asta!

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000