DEVINO CONȘTIENT DE VALOAREA TA!
Oprește DEVALORIZAREA și AUTOSABOTAREA propriei persoane !

Percepția TA asupra potențialului tău real este adesea DISTORSIONATĂ !
Doar o percepție POZITIVĂ asupra ta iți va putea crea ATITUDINEA necesara atingerii succesului !
Permite-mi să-ți explic CUM poți să-ți schimbi ușor și repede viziunea asupra vieții tale !
Înscrie-te pentru o discuție ONLINE pe care ți-o ofer GRATUIT !
Nume
E-mail
Telefon
completați toate câmpurile...


Pagina mea de Facebook

7 motive pentru care nu ne dorim psihoterapie

nu ne dorim psihoterapie

7 motive pentru care nu ne dorim psihoterapie

Nu ne dorim psihoterapie în primul rând pentru că ne temem. FRICA este blocajul mental cel mai puternic, motivul numărul unu pentru care nu ne dorim psihoterapie. Deși, paradoxal, tocmai incapacitatea noastră de a gestiona eficient FRICA ar putea fi principalul motiv pentru care ar fi bine să parcurgem un proces terapeutic! Așa că frica reușește să își salveze existența tocmai pentru că… ne ține departe de procesul terapeutic care ne-ar ajuta să ne confruntăm cu ea! Caz în care ar exista riscul major să fie învinsă! Și atunci frica se protejează pe ea însăși prin EVITARE. Evităm un proces care ar putea să o elimine din viața noastră!

Al doilea motiv pentru care nu ne dorim psihoterapie

Este AMÂNAREA. Chiar și persoanele conștiente că au nevoie de o resetare a modului lor de gândire aleg să AMÂNE ani la rând primul pas! Din acest motiv un vechi proverb chinezesc spune că PRIMUL PAS e deja jumătate drumul! Capacitatea omului modern de A AMÂNA trecerea la acțiune este incredibilă! După cum spunea ilustrul profesor Adrian Nuță, oamenii pot îndura suferințe cumplite, fără să fie dispuși să înțeleagă de ce suferă! Astfel, se tărăgănează mult prea mult trecerea la fapte.

Al treilea motiv pentru care nu ne dorim psihoterapie

Este IGNORANȚA, fără îndoială! Deloc sinonimă cu prostia, ignoranța este procesul prin care alegem să IGNORĂM o informație utilă! Se întâlnește, culmea, și la oamenii extrem de inteligenți și bine educați! Ei sunt profesioniști în domeniul lor, sunt experți în meseria lor, însă deficitari în ce privește gestionarea propriilor lor emoții! Aleg adesea să se sacrifice pentru alții, pentru firmă, pentru profesie, pentru slujbă, fără să acorde însă importanță propriei lor stări DE ECHILIBRU INTERIOR!

Focalizarea excesivă pe exterior, pe probleme profesionale sau pe alte persoane e echivalentă cu o fugă de responsabilitate. E mai degrabă un refugiu în iluzie, o evitare a confruntării cu o realitate incomodă. Adică o IGNORARE voită, semiconștientă, a realității.

Al patrulea motiv pentru care nu ne dorim psihoterapie

Este RUȘINEA. Ne este jenă de faptul că alții ar putea afla că am ales să parcurgem un proces terapeutic! În viziunea disfuncțională a unora, a CERE SPRIJIN e un semn de slăbiciune! Iar această PREJUDECATĂ predomină în țările din Estul Europei!

Culmea este că persoanele cele mai înstărite, cu succes financiar ridicat, nu ezită să ceară sprijinul angajaților, colaboratorilor, experților, de câte ori simt că acesta le poate fi de folos! Doar oamenii cu ANXIETATE se tem să solicite ajutor atunci când se simt copleșiți de probleme pe care nu le cunosc!

Se pare că există o strânsă legătură dintre succesul în viață și abilitatea de a-ți accepta propria vulnerabilitate și a cere sprijin, atunci când simți că ai nevoie!

Rușinea e principalul motiv pentru care poți alege să rămâi BLOCAT într-o situație dezavantajoasă, fără să acționezi pentru a remedia ceva! Iar frica de gura lumii, de ce vor spune alții, este ea însăși o disfuncționalitate majoră. Și extrem de des întâlnită! Care ea singură poate face diferența dintre un om de succes, și unul incapabil să-și valorifice talentele latente!

Al cincilea motiv pentru care nu ne dorim psihoterapie

Este EVITAREA. Tiparul de personalitate EVITANT predomină în țările cu regim dictatorial. În care inițiativa, îndrăzneala și adevărul erau drastic penalizate. Majoritatea celor crescuți în astfel de regimuri EVITĂ să treacă la acțiune. Se tem de orice schimbare, de orice acțiune care ar putea atrage atenția asupra lor! Astfel că devin experți în a amâna, a evita să FACĂ, în mod concret, ALEGERILE de care au nevoie!

Deși știu bine că acestea le pot schimba viața! Însă incapacitatea lor de a lua DECIZII, de a face ALEGERI inspirate, la momentul potrivit, le blochează mintea complet! Astfel că inteligența, studiile sau cunoștințele lor profesionale pot deveni inutilizabile. Vor evita în mod repetat să le folosească, indiferent de consecințe!

Al șaselea motiv pentru care nu ne dorim psihoterapie

Este nivelul scăzut al stimei de sine. O persoană care rulează un tipar NEÎNCREZĂTOR, va trăi cu convingerea că nu merită mai mult. E o formă de masochism intelectual. Prin care persoana cu stimă de sine scăzută se autosabotează. Adică amână, evită acțiunile concrete, deși ȘTIE că greșește. CREDINȚA sa că nu merită succesul atrage, ea însăși, eșecurile repetate! Care tind să devină o obișnuință. O așteptare! Care dă deja un confort relativ! Eternul învins s-ar simți inconfortabil să aibă succes, însă eșecul previzibil este deja cunoscut și acceptat cu ușurință!

Astfel, o stimă de sine redusă atrage după ea nevoia de a nu progresa, de a rămâne pe loc, sau de a sabota propriul succes!

Al șaptelea motiv pentru care nu ne dorim psihoterapie

Este NEGATIVISMUL. O tendință de a generaliza, de a considera că un eșec din trecut SE VA REPETA automat și în viitor! E un tipar de gândire LIMITATIV, bazat pe CREDINȚE disfuncționale, de genul:

Dacă săptămâna trecută am jucat tenis și am pierdut, săptămâna viitoare voi pierde iar!

Este exact OPUSUL gândirii unui SPORTIV, care este educat să TREACĂ peste eșecuri, să le ia drept lecții, și să se antreneze pentru a crește! NEGATIVISTUL va susține că eșecul este o CONSTANTĂ, și că un eșec arată o (pretinsă) INCAPACITATE a sa de a face un PROGRES!

Acest tipar de gândire este adesea legat de o inteligență redusă. Însă nu e regulă generală! Mai ales după eșecuri dureroase, profesionale sau relaționale, acestea se pot imprima adânc în mintea oamenilor. Indiferent de nivelul lor intelectual! Devenind CLIȘEE, tipare fără bază reală, fixate sub formă de blocaj emoțional în mintea subconștientă.

De ce totuși nu ne dorim psihoterapie?

Privind prin prisma experților sau a datelor STATISTICE care arată clar un nivel ridicat de succes, pare ciudat că majoritatea oamenilor refuză procesul terapeutic. Însă dacă empatizăm cu persoanele în cauză, și le înțelegem blocajele mentale descrise mai sus, avem deja tabloul unora din principalele BLOCAJE care împiedică majoritatea oamenilor să accepte o schimbare în bine în viața lor!

Soluția e simplă, și se cheamă UMANIZAREA procesului terapeutic, de-medicalizarea lui, apropierea de sufletul omului, deschiderea, oferirea de informații simple, accesibile tuturor, și ÎNCURAJAREA tuturor persoanelor să fie RECEPTIVE la informație, la nou, la deschidere față de procesul EDUCAȚIONAL cu privire la propriile lor stări de bine, emoții și sentimente.

Prin CUNOAȘTERE, prin exerciții practice și metode clasice de psihologie aplicată, și programare neuro-lingvistică, ne putem ELIBERA de poveri sufletești, de stresul excesiv, de conflicte și trăiri care ne copleșesc. Transformând procesul de schimbare într-o discuție degajată, amicală chiar. Pe care o pot oferi gratuit pentru testare celor care o solicită (clic aici)

 

Daca ti-a placut articolul da-i un share!Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Pin on Pinterest0

Rezonezi cu ceea ce scriu?

Te pot ajuta să te transformi din „omul care urmează părerile altora” în „omul cu încredere în forțele proprii care și-a găsit propria intuiție interioară.”

Înscrie-te la o ședință gratuită cu mine și hai în grupul oamenilor care au preluat controlul propriei vieți!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *