Condamnați la nefericire sunt cei care acceptă slujbe toxice. Și trăiesc cu CONVINGEREA că asta le este soarta. Și că o schimbare a mediului de lucru este dificilă, riscantă sau prea incomodă.

Condamnați la nefericire suntem dacă acceptăm să fim așa

Deși ziua are 24 de ore, vreo 8 dormim, și ne mai rămân 16 pentru alte activități. Din care minimum 8 petrecem la slujbă. Adesea se fac zece ore! Plus timpul necesar deplasărilor la și de la muncă.

Iar când ajungem acasă după o zi de muncă, descoperim că nivelul de ENERGIE de care mai dispunem este foarte redus! Atât energie fizică, dar mai ales mentală!

Și atunci vom utiliza celelalte 4-6-8 ore libere pentru activități necesare în gospodărie, plus odihnă strict necesară după o zi epuizantă. E rețeta stagnării. Degeaba funcționezi, dacă nu poți să crești!

Condamnați la nefericire pot fi și pomii fructiferi!

Uneori, merii sau piersicii pot înflori abundent chiar în primii ani după plantare. Însă un pomicultor atent va alege să rupă florile. Pentru a lăsa pomului energia necesară CREȘTERII.

La ce ar folosi câteva fructe? Importantă e vigoarea și dezvoltarea coroanei, ca să fructifice abundent mai târziu! Altfel, pomul va rămâne slab dezvoltat, și va fructifica puțin!

La fel e și la noi, oamenii. Putem ALEGE, conștient sau nu, să REDIRECȚIONĂM energia spre CREȘTEREA pe termen lung și mediu. Sau să o păstrăm direcționată pe câștigurile mici, pe termen scurt!

Unii aleg să facă studii superioare, și să se sacrifice încă 3-4-5-6 ani pentru a deveni profesioniști într-un domeniu. Alții caută RECOMPENSE IMEDIATE. Și se grăbesc să se angajeze, ca să facă bani cât mai rapid.

Cei foarte grăbiți se realizează rapid plecând în străinătate! De unde se întorc în maximum 2 ani cu mașina mult visată. Ceilalți ALEG amânarea recompensei, (vezi aici articolul despre amânarea recompensei) și continuă să acumuleze creștere potențială. Ridicând nivelul lor de calificare profesională.

Condamnați la nefericire sunt cei care își refuză creșterea

Sistemul socialist era axat pe industrializarea centralizată. Fiecare individ urma să se califice într-o singură profesie, și să se angajeze ca o simplă rotiță într-un sistem care PĂREA a fi etern și indestructibil.

Școala pregătea elevii să se integreze pe piața muncii, și cam atât. Odată ocupat un loc, acesta era adesea păstrat până la pensionare. Creșterea, dezvoltarea și progresul erau nedorite pentru sistem. Și oamenii erau blazați.

Cei mai mulți trăiesc încă în acea mentalitate depășită. Conform căreia locul de muncă te definește, și schimbarea lui este grea, riscantă sau chiar imposibilă!

Însă sistemul s-a schimbat radical. Robotizarea, informatizarea și progresul tehnologic au dezvoltat societatea. Și oportunitățile de muncă sunt infinit mai largi. Nu și pentru cei care refuză să le vadă.

Condamnați la nefericire sunt cei care stagnează

O profesie nouă se poate învăța rapid. Iar abilitatea de a te recalifica, de a te adapta la alte slujbe, la activități utile pe piață, este o ATITUDINE câștigătoare.

Un sacrificiu temporar, niște studii sau cursuri intensive, și o scurtă perioadă de practică la locul de muncă te pot transforma radical ca om. Și îți poți dubla veniturile în doar câteva luni!

Multe profesii dispar, dar și mai multe apar! Adaptabilitatea oamenilor îi face să învețe rapid, să se informeze și să progreseze. Iar atitudinea proactivă (vezi articolul aici) este cea care aduce PROGRESUL.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!0000